Imnul național turc: text în turcă, citire cu litere românești și traducere
Textul integral al imnului Turciei, cu citire cu litere românești și traducere vers cu vers, istoria din 1921, muzica și regulile ceremoniei.
Cuprins
Imnul Turciei este „İstiklâl Marşı”, „Marșul Independenței”. Versurile au fost scrise de poetul Mehmet Akif Ersoy și adoptate de Marea Adunare Națională la 12 martie 1921, în toiul Războiului de Independență. Muzica pe care se cântă astăzi a fost compusă de Osman Zeki Üngör. Imnul are zece strofe, dar la ceremonii se cântă de obicei doar primele două.
Pe scurt
Zece strofe, se cântă două.
- Versuri — Mehmet Akif Ersoy (1873–1936), muzică — Osman Zeki Üngör (1880–1958).
- Adoptat la 12 martie 1921 de Adunarea din Ankara; articolul 3 din Constituție îl numește imn național.
- La ceremoniile școlare se cântă strofele 1 și 2 — așa prevede circulara Ministerului Educației 101/1998. Textul integral are 10 strofe și 41 de versuri.
- Imnul nu a câștigat concursul. Niciuna dintre cele peste 700 de poezii trimise nu a fost considerată demnă să devină imn, iar Akif nu a participat la concurs.
Mai jos găsiți toate strofele, cu citire cu litere românești și traducere vers cu vers, apoi istoria, muzica și regulile ceremoniei.
Textul imnului cu traducere vers cu vers
Textul turcesc urmează fișierul „İstiklâl Marşı” de pe site-ul Administrației Prezidențiale. L-am comparat cu stenograma ședinței din 12 martie 1921 de pe site-ul Ministerului Educației Naționale (MEB) și cu volumul aniversar al Marii Adunări Naționale a Turciei (TBMM): cuvintele coincid, diferențele țin doar de ortografie și punctuație. Citirea cu litere românești și traducerea ne aparțin: sunt apropiate de text, fără rimă. O poezie plină de imagini și cuvinte din secolul trecut nu are o singură traducere „corectă”.
Alegeți strofa și activați straturile: original, citire și traducere.
Culegere · 10 strofe, 41 de versuri
İstiklâl Marşı — „Marșul Independenței”
Apăsați un cuvânt turcesc — sensul lui va apărea sub vers.
Strofa 1Drapelul și steaua poporuluise cântă
Stindardul roșu nu se va stinge cât timp mai fumegă măcar o vatră în patrie; steaua de pe stindard este steaua poporului.
Korkma, sönmez bu şafaklarda yüzen al sancak;
Corcma, seunmez bu șafaclarda yuzen al sangiac;
Nu te teme: nu se va stinge stindardul roșu ce plutește în acești zori,
Sönmeden yurdumun üstünde tüten en son ocak.
Seunmeden yurdumun iustiunde tiuten en son ogiac.
până nu se va stinge ultima vatră care fumegă deasupra patriei mele.
O benim milletimin yıldızıdır, parlayacak;
O benim milletimin yîldîzîdîr, parlayagiac;
Este steaua poporului meu — va străluci;
O benimdir, o benim milletimindir ancak.
O benimdir, o benim milletimindir angiac.
este a mea, îi aparține numai poporului meu.
Strofa 2Adresare către semilunăse cântă
Poetul îi cere semilunii să nu se încrunte: sângele nu a fost vărsat în zadar, iar independența este dreptul poporului care Îl cinstește pe Dumnezeu.
Çatma, kurban olayım çehreni ey nazlı hilâl!
Ciatma, curban olayîm cehreni ey nazlî hilial!
Nu te încrunta — să fiu eu jertfă pentru chipul tău, o, semilună îndărătnică!
Kahraman ırkıma bir gül… ne bu şiddet bu celâl?
Cahraman îrcîma bir ghiul… ne bu șiddet bu gelial?
Dăruiește neamului meu eroic un zâmbet: de ce atâta asprime, atâta mânie?
Sana olmaz dökülen kanlarımız sonra helâl,
Sana olmaz deuchiulen canlarîmîz sonra helial,
Altfel, sângele vărsat de noi nu îți va fi apoi iertat;
Hakkıdır, Hakk’a tapan, milletimin istiklâl.
Haccîdîr, Hacca tapan, milletimin isticlial.
independența este dreptul poporului meu, care se închină lui Hakk (Dumnezeu).
Strofa 3Libertate: „sunt ca un șuvoi”
Poporul a trăit mereu liber; să-l pui în lanțuri este o nebunie. Este ca un șuvoi care dărâmă barajele.
Ben ezelden beridir hür yaşadım, hür yaşarım.
Ben ezelden beridir hiur yașadîm, hiur yașarîm.
Din vremuri străvechi am trăit liber și liber voi trăi.
Hangi çılgın bana zincir vuracakmış? Şaşarım!
Hanghi ciîlgîn bana zingir vuragiacmîș? Șașarîm!
Ce nebun vrea să mă pună în lanțuri? Mă minunez!
Kükremiş sel gibiyim; bendimi çiğner, aşarım;
Chiucremiș sel ghibiyim; bendimi ciyner, așarîm;
Sunt ca un șuvoi vuind: voi zdrobi barajul și mă voi revărsa peste el;
Yırtarım dağları, enginlere sığmam, taşarım.
Yîrtarîm dalarî, enghinlere sîmam, tașarîm.
voi sfâșia munții; nici nemărginirea nu mă încape — ies din matcă.
Strofa 4Apusul, „civilizația” și credința
Chiar dacă orizonturile Apusului sunt înconjurate de un zid de oțel, poporul are hotarul credinței, iar „civilizația” este doar o fiară cu un singur dinte.
Garb’ın âfâkını sarmışsa çelik zırhlı duvar;
Garbîn afacînî sarmîșsa celic zîrhlî duvar;
Chiar dacă un zid cu blindaj de oțel a înconjurat orizonturile Apusului —
Benim iman dolu göğsüm gibi serhaddim var.
Benim iman dolu geuysium ghibi serhaddim var.
am un hotar asemenea pieptului meu plin de credință.
Ulusun, korkma! Nasıl böyle bir îmânı boğar,
Ulusun, corcma! Nasîl beuyle bir imanî boar,
Să urle — nu te teme! Cum ar putea sugruma o asemenea credință
“Medeniyet!” dediğin tek dişi kalmış canavar?
„Medeniyet!” dediin tec diși calmîș gianavar?
ceea ce numești „civilizație” — fiara cu un singur dinte?
Strofa 5Adresare către soldat
Nu lăsa dușmanul pe pământul natal, apără-l cu trupul tău — zilele promise vor veni.
Arkadaş! Yurduma alçakları uğratma sakın;
Arcadaș! Yurduma alciaclarî uratma sacîn;
Prietene! Să nu lași ticăloșii în patria mea;
Siper et gövdeni, dursun bu hayâsızca akın.
Siper et geuvdeni, dursun bu hayasîzgia acîn.
apăr-o cu trupul tău — să se oprească această invazie fără rușine.
Doğacaktır sana va’dettiği günler Hakk’ın…
Doagiactîr sana vadettii ghiunler Haccîn…
Vor răsări pentru tine zilele promise de Hakk…
Kim bilir, belki yarın… belki yarından da yakın.
Chim bilir, belchi yarîn… belchi yarîndan da yacîn.
Cine știe — poate mâine… poate chiar mai curând decât mâine.
Strofa 6Pământul nu este doar țărână
Pământul de sub picioare nu este doar țărână: sub el zac cei căzuți fără giulgiu. Nu da patria nici pentru lumea întreagă.
Bastığın yerleri “toprak!” diyerek geçme, tanı!
Bastîîn yerleri „toprac!” diyerec ghecime, tanî!
Nu trece peste pământul pe care calci spunând „țărână!” — cunoaște-l:
Düşün altındaki binlerce kefensiz yatanı.
Diușiun altîndachi binlerge chefensiz yatanî.
gândește-te la miile care zac sub tine fără giulgiu.
Sen şehîd oğlusun, incitme, yazıktır atanı;
Sen șehid olusun, ingitme, yazîctîr atanî;
Ești fiul unui șehid: nu-ți răni strămoșul, este păcat;
Verme, dünyâları alsan da, bu cennet vatanı.
Verme, diunyalarî alsan da, bu gennet vatanî.
nu da această patrie ca un rai, chiar de-ai primi în schimb lumi întregi.
Strofa 7Totul pentru patrie
Cine nu s-ar jertfi pentru un asemenea pământ? Strânge-l în pumn și vor țâșni șehizi. Numai să nu te despartă Dumnezeu de patrie.
Kim bu cennet vatanın uğruna olmaz ki fedâ?
Chim bu gennet vatanîn uruna olmaz chi feda?
Cine nu s-ar jertfi pentru această patrie ca un rai?
Şühedâ fışkıracak, toprağı sıksan şühedâ!
Șiuheda fîșcîragiac, topraî sîcsan șiuheda!
Vor țâșni șehizi — doar să strângi pământul în pumn: șehizi!
Cânı, cânânı, bütün varımı alsın da Hudâ,
Gianî, giananî, biutiun varîmî alsîn da Huda,
Să-mi ia Dumnezeu viața, iubita, tot ce am,
Etmesin tek vatanımdan beni dünyâda cüdâ.
Etmesin tec vatanîmdan beni diunyada giuda.
numai să nu mă despartă în această lume de singura mea patrie.
Strofa 8Rugăciune: lăcașul și ezanul
Să nu atingă o mână străină lăcașul, iar ezanul să răsune veșnic deasupra patriei.
Ruhumun senden, İlâhî, şudur ancak emeli:
Ruhumun senden, Iliahi, șudur angiac emeli:
O, Doamne, iată singura dorință pe care sufletul meu Ți-o adresează:
Değmesin ma’bedimin göğsüne nâ-mahrem eli!
Deymesin mabedimin geuysiune na-mahrem eli!
să nu atingă o mână străină pieptul lăcașului meu!
Bu ezanlar-ki şehâdetleri dînin temeli–
Bu ezanlar chi șehadetleri dinin temeli-
Aceste ezanuri — ale căror cuvinte de mărturisire sunt temelia credinței —
Ebedî yurdumun üstünde benim inlemeli.
Ebedi yurdumun iustiunde benim inlemeli.
să răsune deasupra patriei mele veșnice.
Strofa 9Glasul celui căzut
Când ezanul va răsuna veșnic, piatra funerară a celui căzut se va pleca în rugăciune, iar el se va înălța din pământ spre Tron.
O zaman vecd ile bin secde eder –varsa– taşım;
O zaman vedjd ile bin sedjde eder – varsa – tașîm;
Atunci, în extaz, piatra mea se va prosterna de o mie de ori — dacă o voi avea;
Her cerîhamdan, İlâhî, boşanıp kanlı yaşım,
Her gerihamdan, Iliahi, boșanîp canlî yașîm,
din fiecare rană a mea, o, Doamne, vor țâșni lacrimi de sânge,
Fışkırır rûh-i mücerred gibi yerden na’şım;
Fîșcîrîr ruh-i miugerred ghibi yerden nașîm;
iar trupul meu, ca un spirit neîntrupat, va țâșni din pământ;
O zaman yükselerek Arş’a değer, belki başım.
O zaman yucselerec Arșa deer, belchi bașîm.
atunci, înălțându-se, capul meu va atinge poate Tronul.
Strofa 10Final: dreptul la independență
Poetul cheamă semiluna să fluture ca zorii; sângele nu a fost vărsat în zadar, iar libertatea și independența sunt dreptul poporului.
Dalgalan sen de şafaklar gibi ey şanlı hilâl;
Dalgalan sen de șafaclar ghibi ey șanlî hilial;
Flutură și tu ca zorii, o, semilună glorioasă;
Olsun artık dökülen kanlarımın hepsi helâl.
Olsun artîc deuchiulen canlarîmîn hepsi helial.
de acum, tot sângele meu vărsat să-ți fie iertat.
Ebediyen sana yok, ırkıma yok izmihlâl:
Ebediyen sana yoc, îrcîma yoc izmihlial:
Pe vecie, nici tu, nici neamul meu nu veți pieri:
Hakkıdır, hür yaşamış bayrağımın hürriyet;
Haccîdîr, hiur yașamîș bayraîmîn hiurriyet;
dreptul stindardului meu, care a trăit liber, este libertatea;
Hakkıdır, Hakk’a tapan milletimin istiklâl!
Haccîdîr, Hacca tapan milletimin isticlial!
dreptul poporului meu, care se închină lui Hakk, este independența!
În modul „Memorare”, versurile turcești sunt ascunse: amintiți-vă versul și apăsați-l pentru a vă verifica. Am pus un punct la sfârșitul strofei 8 și am încadrat cuvântul varsa din strofa 9 între linii de pauză. În fișierul Administrației Prezidențiale, la sfârșitul strofei 8 nu există punct, iar după varsa apare o cratimă în locul liniei de pauză. Formele ezanlar-ki și dînin au fost păstrate ca în original.
Cum se citește cu voce tare: zece litere neobișnuite
Turca se citește aproape așa cum se scrie. Literele neobișnuite sunt puține și aproape toate apar în cele două strofe cântate. Apăsați o casetă — litera se va lumina pe panou, iar alături va apărea un exemplu din imn.
Casetă tipografică · 10 litere
Apăsați litera — se va lumina pe panou
fără punct: ca î din „între” sau â din „câine” ırkıma — „îrcîma”
cu punct, și la majusculă İ: un i obișnuit milletimin — „milletimin”
ca „eu” din francezul „peu”: un e cu buzele rotunjite sönmez — „seunmez”
ca ü german: un i cu buzele rotunjite hür — „hiur”
mereu ca g din „ger”, niciodată „c” sancak — „sangiac”
ca c din „ceai” çatma — „ciatma”
ca ș din „școală” şafaklarda — „șafaclarda”
ca i din „iarnă” yurdumun — „yurdumun”
o vocală lungă, nu â românesc; consoana dinainte se înmoaie hilâl — „hilial”
se aude mereu, și în mijlocul cuvântului çehreni — „cehreni”
ı Ifără punct: ca î din „între” sau â din „câine”
ırkıma — „îrcîma”
Strofele 1 și 2 — cele cântate
Korkma, sönmez bu şafaklarda yüzen al sancak;
Sönmeden yurdumun üstünde tüten en son ocak.
O benim milletimin yıldızıdır, parlayacak;
O benimdir, o benim milletimindir ancak.
Çatma, kurban olayım çehreni ey nazlı hilâl!
Kahraman ırkıma bir gül… ne bu şiddet bu celâl?
Sana olmaz dökülen kanlarımız sonra helâl,
Hakkıdır, Hakk’a tapan, milletimin istiklâl.
De câte ori apare litera în strofele 1 și 2: 12
Citirea noastră este un reper, nu o transcriere riguroasă. Litera ğ nu apare în strofele 1 și 2: nu se pronunță, ci prelungește vocala dinainte (doğacaktır — „doagiactîr”). Citirea urmează ortografia românească: ce, ci, ge, gi se citesc ca în română, iar che, chi, ghe, ghi au c și g tari. Butonul „Ascultați cuvântul” folosește vocea browserului dumneavoastră, dacă acesta are o voce pentru turcă.
Dificultăți de traducere
În câteva locuri, textul turcesc poate fi înțeles în mai multe feluri. Iată aceste pasaje și opțiunile noastre. Sunt alegerile noastre, nu interpretarea vreunei instituții.
| Pasaj | Dificultate | Alegerea noastră |
|---|---|---|
| Hakk / hak (strofele 2, 5, 10) | Hak înseamnă „drept” și „adevăr”; cu doi k și apostrof (Hakk’a), desemnează pe Dumnezeu. În versurile „Hakkıdır, Hakk’a tapan…”, cele două sensuri apar alături. | Ambele: „drept” și „Hakk (Dumnezeu)” |
| bir gül (strofa 2) | Literal, „trandafir”. Dar gül este și imperativul „zâmbește” al verbului gülmek, iar versul se adresează semilunii. | „Dăruiește un zâmbet” |
| Ulusun (strofa 4) | Formă a verbului ulumak, „a urla”: „să urle”. Sursele găsite de noi nu explică această formă. | „Să urle — nu te teme!” |
| tek dişi kalmış canavar (strofa 4) | Literal, „fiara căreia i-a rămas un singur dinte”. În articolele volumului TBMM, „civilizația” desemnează aici dușmanul „civilizat” — Apusul, nu cultura în general. | „Fiara cu un singur dinte” |
| şehit / şühedâ (strofele 6, 7) | Potrivit dicționarului TDK, este o persoană care a murit pentru o cauză sacră sau pentru credință. Româna nu are un echivalent exact; „martir” are alte conotații. | Am păstrat „șehid” |
| Arş (strofa 9) | Tronul Celui Preaînalt în tradiția islamică; româna de zi cu zi nu are un asemenea cuvânt. | „Tron” |
Cum s-a născut imnul: iarna 1920–1921
Imnul a apărut într-o țară aflată în război: în vara lui 1920, o parte însemnată a teritoriului era ocupată, iar Ankara forma o nouă armată. Concursul pentru versuri nu a dat niciun rezultat, așa că ministrul a apelat la poetul care nu voia să participe. Răsfoiți calendarul: între deschiderea Adunării și votul pentru imn a trecut mai puțin de un an.
Calendar · 8 file
De la deschiderea Adunării la votul pentru imn
aprilie1920
23vineri
La Ankara se deschide Marea Adunare Națională.
Este război: o parte însemnată a țării este ocupată, iar Ankara formează o nouă armată.
MEB, „Öykü”
octombrie1920
25luni
Ministerul Educației anunță un concurs pentru versurile marșului național.
Premiul este de 500 de lire, termenul — 23 decembrie 1920. Vor fi trimise peste 700 de poezii (potrivit unor surse, 724); șapte vor fi selectate, dar niciuna nu va fi considerată demnă să devină imn.
MEB; volumul TBMM
decembrie1920
24vineri
Mehmet Akif și Eşref Edip sosesc la Ankara din Kastamonu.
Mustafa Kemal îi invită la o întâlnire care durează aproximativ o oră. Akif nu participă la concurs.
MEB, „Öykü”
februarie1921
5sâmbătă
Ministrul Hamdullah Suphi îi scrie lui Akif.
El numește participarea poetului „ultima soluție” și promite să rezolve problema premiului în bani.
MEB, „Öykü”
februarie1921
15marți
Akif predă poezia.
Data provine dintr-un articol al volumului TBMM; un alt articol indică 7 februarie.
Volumul TBMM
februarie1921
17joi
Poezia este publicată în revista „Sebîlürreşâd” și în ziarul „Hâkimiyet-i Millîye”.
Cu dedicația „Kahraman Ordumuza” — „Armatei noastre eroice”.
MEB, „Öykü”; dedicația — fișierul Administrației Prezidențiale
martie1921
1marți
Poezia este citită de la tribuna Adunării.
Lectura stârnește o puternică emoție în sală.
Stenograma de pe site-ul MEB; volumul TBMM
martie1921
12sâmbătă
Adunarea adoptă imnul cu o majoritate covârșitoare.
În jurul orei 17:45; ședința este condusă de Adnan Adıvar. La propunerea lui Refik, deputatul de Konya, imnul este ascultat în picioare.
Stenograma de pe site-ul MEB; volumul TBMM
Akif nu voia ca numele său să fie asociat cu un premiu în bani. În scrisoarea din 5 februarie 1921, ministrul Hamdullah Suphi a numit participarea lui „ultima soluție” și a promis să facă tot ce cerea „nobila îngrijorare” a poetului (MEB). În ședința din 12 martie, Suphi le-a povestit deputaților că Akif se temea de discuțiile despre bani; ministrul a promis să ia măsuri, iar poetul a trimis apoi poezia (stenograma MEB).
Potrivit MEB, Akif s-a retras într-o cameră a așezământului de derviși (Taceddin Dergâhı), dincolo de dealul Hacettepe, și a început să scrie. Sursele nu cad de acord asupra numărului de zile necesare. După relatarea lui Hasan Basri Çantay, au fost două-trei zile de la scrisoarea ministrului. Unul dintre autorii volumului TBMM consideră imposibil un termen de două-trei zile și admite 10–12 zile: Akif ar fi putut să pregătească poezia în minte încă din noiembrie.
Există relatări diferite și despre cine a lansat concursul. Rıza Nur, ministrul Educației de atunci, scrie în memorii că l-a anunțat el însuși (MEB). Potrivit volumului TBMM, İsmet (İnönü) și Rıza Nur au hotărât împreună că era nevoie de un marș național și i-au încredințat sarcina lui Kâzım Nami (Duru).
După adoptarea imnului, Akif a refuzat premiul: „Ben yarışmaya girmedim, bu para benim değildir” — „Nu am participat la concurs, acești bani nu sunt ai mei” (volumul TBMM). I s-a explicat că, potrivit regulilor, banii nu puteau rămâne în casieria Adunării. Atunci i-a acceptat și a donat toate cele 500 de lire instituției Dârülmesâî, unde femeile și copiii săraci învățau meserii și primeau de lucru. Potrivit estimării din volum, premiul echivala cu salariul anual al unui deputat, iar poetul însuși, scrie MEB, nu avea nici măcar un palton.
„Imnul a câștigat concursul”
Concursul nu a dat un imn: niciuna dintre cele peste 700 de poezii nu a fost considerată demnă, iar Akif nu a participat. Lui i s-au cerut versurile separat.
„Akif a zgâriat versurile cu un cui pe perete”
Este o legendă. MEB vorbește despre cui „potrivit relatărilor” (rivayetlere göre), iar amintirile din volumul TBMM menționează un creion. Nu am găsit documente care să confirme povestea.
„Imnul a fost scris într-o singură noapte”
Sursele nu cad de acord: potrivit lui Hasan Basri Çantay, două-trei zile după scrisoarea ministrului; potrivit unui autor al volumului TBMM, 10–12 zile.
„L-am dăruit poporului — armatei noastre eroice; acum aparține poporului.” Potrivit volumului TBMM, așa i-a răspuns Akif lui Eşref Edip când acesta l-a întrebat de ce imnul lipsea din cartea sa.
Poezia este dedicată „Kahraman Ordumuza” — „armatei noastre eroice”, iar Akif nu a inclus-o în volumul „Safahat”. MEB citează și o altă poveste, consemnată de Ayhan Songar: cu puțin timp înainte de moarte, Akif a fost întrebat dacă nu ar fi mai bine să scrie din nou imnul. A răspuns: „Să dea Dumnezeu ca acest popor să nu mai fie nevoit să scrie vreodată Marșul Independenței”. Este o poveste transmisă prin relatări succesive. Au existat dispute și în 1921: deputatul Besim Atalay spunea că versurile „la comandă” nu dăinuie, iar volumul TBMM adaugă că pe unii îi deranjau cuvintele dure despre Apus și conținutul puternic religios.
Muzica imnului: de ce nu Üngör de la început
Versurile au fost adoptate în 1921, iar melodia cântată astăzi a fost aprobată mult mai târziu. La început, imnul se cânta pe melodii diferite. Luați pe rând discurile de pe raft.
Raftul cu discuri · 1921–1930
Pe ce muzică se cânta imnul
Anii războiului
Imnul pe 16 melodii
În timpul războiului nu exista o melodie comună: potrivit volumului TBMM, imnul se cânta pe nu mai puțin de 16 melodii diferite.
Volumul TBMM
Până în mai 1922
55 variante muzicale
Atâtea variante au fost trimise ministerului, potrivit volumului TBMM. Adunarea și-a asumat alegerea melodiei: ministrul Suphi a cerut ca alegerea să fie încredințată unei comisii de specialiști din Istanbul, dar deputații nu au fost de acord. Tunalı Hilmi, deputatul de Bolu, a spus: „Bu marş İstanbul’a gidemez. Ankara her şeyi kendisi yapar” — „Acest marș nu poate merge la Istanbul. Ankara face totul singură”.
Volumul TBMM; MEB, „Beste / Tezkere”
1923 sau 1924 — 1930
Melodia lui Ali Rıfat Çağatay
Potrivit volumului TBMM, a fost recunoscută ca melodie a imnului la 12 iulie 1923; Wikipedia în turcă indică anul 1924, așadar anul rămâne disputat. Imnul a fost interpretat pe această muzică până în 1930.
Volumul TBMM; Wikipedia în turcă
Se cântă astăzi
Melodia lui Osman Zeki Üngör
Potrivit MEB, Üngör a compus melodia în 1922, impresionat de eliberarea İzmirului. Autorii articolelor din volumul TBMM scriu că muzica nu a fost compusă pentru versurile lui Akif, ci asociată cu ele mai târziu. De aceea, pe alocuri, accentele cuvintelor nu coincid cu cele muzicale. Această melodie a înlocuit-o pe cea a lui Çağatay în 1930, printr-o circulară a ministerului.
MEB, „Zeki Üngör”; volumul TBMM
Alegeți o copertă — discul va ajunge pe platan. Cât timp se aude înregistrarea de la începutul paginii, se rotește discul lui Üngör.
Osman Zeki Üngör (1880–1958) s-a născut la Istanbul. Potrivit MEB, în 1891 a intrat în orchestra curții „Mızıka-i Hümayun”, a atras atenția sultanului Abdülhamid II și a ajuns conducătorul orchestrei. După proclamarea Republicii, s-a mutat la Ankara și a condus orchestra președintelui, iar în anii 1924–1934 a condus Școala Profesorilor de Muzică. La înmormântarea sa, cu permisiune specială, a fost interpretat „İstiklâl Marşı”.
Üngör însuși povestea (MEB): la două-trei zile după intrarea cavaleriei în İzmirul eliberat, învățătorul İhsan a venit la el și i-a relatat cu emoție evenimentele. Compozitorul s-a așezat la pian și a început să cânte ceea ce „se năștea înăuntrul său”; a continuat a doua zi, iar după două zile melodia era gata.
De ce se cântă doar două strofe
Circulara MEB 101/1998, punctul 12
10 strofe în text, 2 la ceremonie.
„İstiklâl Marşımızın ilk iki kıtasının söylenmesi esastır” — „regula de bază este să se cânte primele două strofe ale imnului nostru”. Această regulă se aplică ceremoniilor de ridicare a drapelului în instituțiile de învățământ.
Imnul în sine nu este prescurtat. Articolul 3 din Constituție: „Milli marşı “İstiklal Marşı”dır” — „imnul național este „Marșul Independenței””. Instrucțiunea MEB publicată la 18 ianuarie 1982 (Tebliğler Dergisi, nr. 2104) prevede citirea ocazională a întregului imn ca poezie și explicarea strofelor la orele de muzică.
Ce nu am găsit
Documentele găsite nu explică de ce au fost alese tocmai două strofe pentru ceremonii, iar noi nu vom inventa un motiv. Nu am găsit nici o lege separată despre numărul de strofe care se cântă în afara școlilor.
Cum vă comportați când se aude imnul
Pe scurt: ridicați-vă, opriți conversațiile și puneți telefonul deoparte cât timp se aude imnul. Regulile detaliate sunt scrise pentru școli.
Sfatul nostru pentru vizitatori
Aceasta este o cutumă, nu o regulă dintr-un document. Dacă imnul începe într-o piață, pe un stadion sau la o ceremonie, opriți-vă, stați drepți, puneți telefonul deoparte și nu vorbiți până la sfârșit. Nu este obligatoriu să cântați: ceea ce contează este respectul. Deputații înșiși au dat primul exemplu: la 12 martie 1921, au ascultat imnul în picioare.
Imnul se cântă la ceremoniile de sărbătorile naționale; datele le găsiți în „Sărbători legale în Turcia 2026”.
Imnul astăzi: 12 martie și centenarul
În Turcia, 12 martie este ziua adoptării imnului și a comemorării lui Mehmet Akif Ersoy (pagina Ministerului Culturii și Turismului). Imnul este o parte obligatorie a ceremoniilor școlare de ridicare a drapelului.
La centenarul adoptării, Adunarea a declarat 2021 „Anul Marșului Independenței”: potrivit volumului TBMM, acest lucru este înscris în articolul provizoriu 1, adăugat la articolul 34 al legii nr. 7261. Circulara prezidențială nr. 2021/6, publicată la 6 martie 2021, a numit 2021 „Anul lui Mehmet Akif și al Marșului Independenței”. La 12 martie 2021, după exact o sută de ani, în Adunare s-a deschis un simpozion despre imn și autorul său; volumul rezultat este una dintre sursele noastre.
Întrebări frecvente
Câte strofe are imnul Turciei și câte se cântă?
Zece strofe: nouă cu câte patru versuri, iar a zecea cu cinci, în total 41 de versuri. La ceremonii se cântă de obicei primele două; pentru școli, aceasta este prevederea circularei MEB 101/1998.
Cine a scris versurile și muzica?
Versuri — Mehmet Akif Ersoy (1873–1936), muzică — Osman Zeki Üngör (1880–1958). Înaintea melodiei lui Üngör, imnul se cânta pe alte melodii; din 1923 sau 1924 până în 1930, pe muzica lui Ali Rıfat Çağatay.
Când a fost adoptat imnul și ce înseamnă titlul?
La 12 martie 1921. Potrivit dicționarului TDK, İstiklâl înseamnă „independență”, iar marş — „marș”; de aici titlul românesc „Marșul Independenței”.
Trebuie să vă ridicați și să cântați?
Se obișnuiește să vă ridicați. La ceremoniile școlare se cântă primele două strofe; nu am găsit reguli separate pentru vizitatorii țării. Este suficient să stați liniștiți în picioare cât timp se aude imnul: acesta este semnul de respect.
Cum se scrie corect titlul?
În fișierul Administrației Prezidențiale apare „İstiklâl Marşı”, cu semn deasupra literei a, iar în textul Constituției, „İstiklal Marşı”, fără acest semn. Ambele forme sunt întâlnite.
Există textul cu caractere arabe?
În 1921, imnul a fost tipărit în scriere otomană: Turcia a trecut la alfabetul latin la 1 noiembrie 1928. Nu îl reproducem: nu am găsit o sursă cu care să putem verifica fiecare literă și semnele vocalice. Astăzi, imnul se învață și se cântă după textul cu litere latine.
Cum am verificat și sursele
Textul turcesc provine din fișierul de pe site-ul Administrației Prezidențiale și a fost comparat cu stenograma ședinței din 12 martie 1921 de pe site-ul MEB și cu volumul aniversar TBMM „100. Yılında İstiklâl Marşı ve Mehmed Âkif”: cuvintele coincid, diferențele țin doar de ortografie și punctuație. Sensurile cuvintelor au fost verificate în dicționarul TDK; pentru cuvintele care nu apar acolo (garp, serhat, hüda, vecd, cerih, naaş), explicațiile ne aparțin. La verificare, site-ul mevzuat.gov.tr a afișat o eroare de certificat, iar mfa.gov.tr a refuzat accesul; nu am încercat să ocolim aceste probleme și am preluat textele de pe alte site-uri ale instituțiilor statului.
Ce nu am găsit și, prin urmare, nu afirmăm: motivul regulii celor două strofe, reguli de comportament separate pentru turiști, confirmarea poveștii cu cuiul pe perete și date unanim acceptate ale adoptării melodiilor lui Çağatay și Üngör.
- „İstiklâl Marşı: Öykü” — istoria creației, concursul, scrisoarea lui Suphi, publicarea, donația de 500 de lire — MEB, verificat la 29.09.2026
- Stenograma ședinței din 12 martie 1921 („Meclisten / Kabulü”) — MEB, verificat la 29.09.2026
- „Meclisten / Tezkere” — ședințele din 26 februarie și 1 martie 1921 — MEB, verificat la 29.09.2026
- „Zeki Üngör” — biografia compozitorului și povestea melodiei — MEB, verificat la 29.09.2026
- „Beste / Tezkere” — alegerea melodiei în Adunare — MEB, verificat la 29.09.2026
- „Beste / Nota” — partitura imnului — MEB, verificat la 29.09.2026
- „Sesler” — înregistrări ale imnului — MEB, verificat la 29.09.2026
- „Mevzuat” — articolul 3 din Constituție, Regulamentul drapelului (85/9034), art. 23, instrucțiunea din 1982 (nr. 2104) și circulara 101/1998 „İstiklâl Marşı — Bayrak Töreni”, punctele 9–12 — MEB, verificat la 11.10.2026
- Fișierul „İstiklâl Marşı” — textul turcesc — Administrația Prezidențială a Turciei, verificat la 29.09.2026
- „100. Yılında İstiklâl Marşı ve Mehmed Âkif” — TBMM, verificat la 29.09.2026
- „Türk Bayrağı ve İstiklâl Marşı” — 12 martie — Ministerul Culturii și Turismului, verificat la 29.09.2026
- „Güncel Türkçe Sözlük” — TDK, verificat la 29.09.2026
- „İstiklal Marşı” — articol de referință, nu sursă primară — Wikipedia în turcă, verificat la 29.09.2026
