Cuprins
Yunus Emre este unul dintre cei mai renumiți poeți turci mistici (sufi), care a trăit la sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul secolului al XIV-lea în Anatolia. Poezia lui Yunus Emre a fost compusă în limba turcă a poporului, spre deosebire de tradiția vremii, când poezia cultă era scrisă mai ales în persană sau arabă.
Prin limba sa simplă, dar foarte profundă, Yunus Emre a contribuit decisiv la transformarea turcei într-o veritabilă limbă de literatură și cultură, vorbind direct inimii oamenilor din centrul și vestul Anatoliei. Era contemporan cu Mevlana Jalaluddin Rumi, care s-a stabilit în aceeași regiune, însă a ales să se adreseze mai ales oamenilor simpli, nu elitelor.
Poezia lui Yunus Emre exprimă profund misticism personal, umanitate și iubire de Dumnezeu. Mesajele sale de dragoste, respect, toleranță și prețuire a omului sunt considerate și astăzi un răspuns actual la frământările omului modern. În 2025, poemele lui sunt încă recitate, cântate ca ilahii, iar selecții din versurile sale apar în programele de Turcă și Limba și literatura turcă ale școlilor și universităților din Turcia, inclusiv în noul model curricular „Türkiye Yüzyılı Maarif Modeli”.
Locul mormântului său nu este cunoscut cu certitudine: și în 2025 mai multe localități din Anatolia revendică un türbe al lui Yunus Emre, printre cele mai cunoscute numărându-se Eskişehir (Sarıköy/Yunusemre), Ünye (Ordu) și Emre Köyü (Kula, Manisa). Locurile legate de viața și memoria sa fac parte astăzi din patrimoniul protejat sub coordonarea Ministerul Culturii și Turismului din Turcia.
Opera lui Yunus Emre este și un reper pentru a înțelege mai bine răspândirea islamului și a sufismului în spațiul anatolian. Dacă te interesează contextul istoric mai larg, merită să afli și cum au devenit turcii musulmani și cum s-a format, în timp, această bogată tradiție spirituală și culturală care include atât poeți mistici, cât și arte precum covor anatolian.
Yunus Emre a călătorit și a predat printre cei săraci din mediul rural, cântându-și poemele în turcă pentru publicul larg. În 2025, cercetările academice, edițiile critice și resursele digitale (platforme educaționale precum EBA sau baze de date științifice precum DergiPark) continuă să aprofundeze și să comenteze moștenirea sa.
Cele mai frumoase 10 poezii ale lui Yunus Emre
Primul poem
Allah pătrunde întreaga lume.
Cu toate acestea, adevărul Său nu s-a dezvăluit pe deplin nimănui.
Mai bine caută-L în tine însuți.
Cealaltă lume nu este vizibilă.
Aici, pe Pământ, trebuie să trăim drepți.
Exilul este agonie, durere și bătăi de cap.
Nimeni nu se întoarce odată ce a plecat.
Hai să fim prieteni măcar o dată,
să ne ușurăm viața,
să fim iubiți și iubitori,
să nu lăsăm pământul pricină de ceartă pentru nimeni.
Voi, pentru care cuvintele lui Yunus sunt limpezi,
dacă le ascultați cu urechea inimii:
trebuie să trăim cu toții bine aici,
căci nimeni nu va rămâne pentru totdeauna pe acest pământ.
Poezia Yunus Emre (al doilea poem)
Dacă îmi plec fața spre pământ,
luna mea nouă răsare pe cer,
iar iarna și vara se prefac în primăvară.
Pentru mine, toate zilele devin sărbători.
Nu lăsa niciodată un nor să arunce
umbră peste lumina strălucitoare a lunii,
care nu trebuie niciodată să se stingă:
de la pământ până la cer totul e stropit de scânteierea ei.
Din celula singuratică a inimii,
strălucirea ei se revarsă în întuneric.
Cum ar putea aceeași închisoare strâmtă
să nu fie străpunsă de razele ei pătrunzătoare?
Îmi văd luna aici, pe pământ;
ce să fac atunci cu tot cerul?
Ploaia de milă s-a revărsat peste mine
din acest loc spre care îmi îndrept privirea.
Ce-ar fi dacă Yunus ar fi prietenul
multora care Îl iubesc pe Dumnezeu?
Yunus își pleacă smerit capul,
luminat de dragostea lui Dumnezeu.
Poezia Yunus Emre (al treilea poem)
Cunoașterea este cunoaștere,
dar cunoașterea adevărată este cunoașterea de sine.
Dacă nu te cunoști pe tine însuți,
la ce folos toate aceste cunoștințe?
Ce înseamnă cu adevărat să citești?
Primul lucru de citit este Adevărul,
citești pentru că nu știi.
Nu spune: „Citesc și știu”.
Nu spune: „Am făcut multe fapte de ascultare”.
Dacă nu-L cunoști pe Adevăr,
ai venit degeaba pe acest pământ.
Veritabilul sens al celor patru Cărți
se adună într-un singur semn;
dacă nu îl înțelegi,
nici pe mine nu mă cunoști.
Ce fel de lectură este aceea?
Douăzeci și nouă de litere,
citite de la un capăt la altul…
Ai spune „o mie, Maestre”,
dar ce înseamnă, de fapt?
Yunus Emre îți spune: „Învățător,
dacă este nevoie, fă pelerinajul de o mie de ori;
dar dacă mă întrebi pe mine,
pelerinajul către inimă este cel mai bun.”
Al patrulea poem
Ascultați-mă, dragii mei prieteni,
dragostea este ca soarele.
O inimă care nu simte iubirea
este doar o piatră.
Ce poate crește pe inimile de piatră?
Chiar dacă limba pare blândă la început,
cuvintele ies apoi pline de fum otrăvitor și furie
și se prefac curând în război.
Când este îndrăgostit, sufletul arde,
topindu-se ca ceara în flacără.
Inimile de piatră sunt ca o iarnă
aspră și întunecată, cu toată căldura pierdută.
Oamenii care cunosc adevărul lui Dumnezeu sunt un ocean;
devotații trebuie să se înece în acea mare,
iar cei înțelepți
să se scufunde adânc pentru a scoate cele mai prețioase bijuterii.
Ne întoarcem către bătrâni,
pentru a afla din nou perlele din adâncuri;
numai un bijutier adevărat
știe valoarea acelor perle.
Mohammed a realizat pe deplin pe Dumnezeu
și a văzut adevărul lui Dumnezeu în sine.
Providența este pretutindeni,
atât timp cât există ochi care să vadă.
Cărțile sunt rânduite de înțelepți,
cei care au așternut cuvinte negre pe pagini albe;
capitolele Cărții mele sunt toate
scrise în inimile care iubesc cu adevărat.
Poezia Yunus Emre (al cincilea poem)
Am dat peste națiuni întregi în morminte:
cei puternici și cei mari zăceau acolo,
printre ei, oameni cu un curaj uimitor.
Unii erau bătrâni, alții eroi tineri;
miniștri, învățați – toți au plecat.
Zilele lor au rămas blocate la pragul nopții;
acum se odihnesc cu ceilalți robi ai morții.
Calea pe care au mers părea dreaptă;
cu pana în mână, știau să scrie.
Limba lor, ca privighetoarea, cânta;
au fost îngropați oameni înțelepți și curajoși.
Tot ceea ce era sus și tot ce era jos a plâns
când au murit acești lideri eroici;
în fiecare mormânt, un arc a rămas frânt,
oamenii viteji au căzut ca săgeți rătăcite.
Caii lor ridicau nori de praf,
toboșarii mergeau lângă ei, bătând cu putere.
Puterea lor făcuse pământul și marea mândre;
acum nobilii maeștri zac în peșterile morții.
Yunus Emre (al șaselea poem)
Am intrat în casa contemplației,
am privit trupul.
Cerul se învârte, pământul are multe straturi,
șaptezeci de mii de văluri –
pe toate le-am găsit în trup.
Noaptea și ziua, planetele,
cuvintele scrise pe tăblițele sacre,
muntele pe care a urcat Moise, templul,
trâmbița lui Israfil – le-am văzut toate în trup.
Tora, Psalmii, Biblia, Coranul –
ceea ce au de spus aceste Cărți
se găsește în trup.
Toți spun că aceste cuvinte ale lui Yunus
sunt adevărate. Adevărul este oriunde vrei;
eu am găsit totul
înăuntrul trupului.
Poeziile lui Yunus (al șaptelea poem)
Să rostim neîncetat numele lui Allah.
Să vedem ce face Domnul meu.
Să călătorim mereu pe Cale.
Să vedem ce face Domnul meu.
Chiar când nu te aștepți,
vălul se ridică pe neașteptate.
Vindecarea ajunge la timp.
Să vedem ce face Domnul meu.
Ce a făcut Yunus?
Ce a izbutit el?
Găsind o cale dreaptă,
a prins mâna unui ghid.
Să vedem ce face Domnul meu.
Yunus (al optulea poem)
Lasă surzii să asculte tăcerea;
sufletul trebuie să o înțeleagă.
Fără a asculta, am înțeles;
fără să înțeleg pe deplin, am reușit.
Așa este: adevărata bogăție a celui care caută
este sărăcia (lepădarea de sine).
Am iubit și ne-am făcut iubitori.
Am fost iubiți și am devenit cei iubiți.
Când pieri clipă de clipă,
cine mai are timp să se plictisească?
Dumnezeu a împărțit oamenii în șaptezeci și două de limbi,
și astfel au apărut granițele.
Dar bietul Yunus umple pământul și cerul,
ascunzând, pentru fiecare, câte o piatră sub picioare.
Poeziile lui Yunus (al nouălea poem)
Legile noastre sunt diferite de alte legi;
religia noastră nu are asemănare.
Legile noastre diferă de cele șaptezeci și două de secte.
Suntem călăuziți de semne diferite,
în această lume și în cea viitoare.
Fără a spăla doar apele văzute,
fără a mișca doar mâinile, picioarele sau capul,
noi ne închinăm.
Fie că este în Kaaba, în moschee sau în rugăciunea rituală,
fiecare poartă în sine propria sa boală.
Ce semne arată cine este cu adevărat?
Nimeni nu știe pe deplin.
Mâine se va vedea limpede
cine a părăsit religia.
Yunus, înnoiește-ți sufletul, amintește-ți de Prieten,
cunoaște această putere.
Ascultă cu urechea iubirii.
Poezia lui Yunus (al zecelea poem)
Băutura vine din Adevăr –
am băut-o, Allahu Akbar!
Am navigat peste oceanul Puterii –
și totul este Allahu Akbar.
Dincolo de dealuri și păduri de stejar,
dincolo de vii și grădini,
am trecut cu sănătate și bucurie –
Allahu Akbar.
Am fost uscați, acum suntem uzi.
Ne-au crescut aripi și ne-am făcut păsări;
ne-am unit și am zburat –
Allahu Akbar.
În ce țară am ajuns?
În toate inimile, în întreaga omenire
am sădit sensurile lui Tabuk, care ne-a învățat –
Allahu Akbar.
Vino aici, să facem pace,
să nu fim străini unii altora.
Am călărit și am îmblânzit calul –
Allahu Akbar.
Am devenit un ținut prefăcut în râu.
Am plecat, am călătorit prin mare,
apoi am revărsat valuri –
Allahu Akbar.
Am devenit slujitori la ușa lui Tabituk.
Yunus al-faqirul (săracul), cel crud, fără gust,
în cele din urmă s-a copt –
Allahu Akbar.
