Cuprins
Când îți întinzi crema de ciocolată pe pâine dimineața sau muști dintr-o pralină fină, cel mai probabil guști un colț de Turcia. Este un fapt mai puțin cunoscut publicului larg, dar care ține în șah întreaga industrie alimentară globală: Turcia nu este doar un simplu jucător pe piața alunelor ea este piața.
Cu o cotă zdrobitoare de 70 până la 75% din producția mondială, această țară dictează oferta, calitatea și, inevitabil, prețul. Astăzi, analizăm fenomenul „Aurului Verde”, de la pantele abrupte ale Mării Negre până la cifrele de export care susțin economia.
De ce aluna turcească nu are rival
Dominația Turciei nu este un accident, ci rezultatul unei loterii geografice unice. Alunii sunt copaci capricioși. Ei cer un climat blând, umed, cu temperaturi stabile care să nu scadă sub 8°C și să nu depășească constant 30°C. Această „zonă Goldilocks” a agriculturii se găsește în perfecțiune de-a lungul coastei turcești a Mării Negre.
Impactul economic real:
- Cota de piață: Turcia produce, în medie, între 600.000 și 700.000 de tone de alune anual.
- Volumul exporturilor: În sezonul recent, Turcia a exportat peste 303.000 de tone de miez de alune, generând încasări de aproximativ 2,35 miliarde de dolari. Aceste cifre sunt vitale pentru indicii de comerț exterior ai Turciei.
- Dependența globală: Giganți precum Ferrero (producătorul Nutella și Ferrero Rocher) achiziționează cantități enorme din recolta turcească. Simplu spus: dacă vremea este rea la Marea Neagră, prețul ciocolatei crește la nivel mondial.
La fel cum industria auto sau textilă definește alte regiuni, aluna este coloana vertebrală a exporturilor agricole din nordul Turciei. Localnicii o numesc cu respect „Aurul Verde”, și pe bună dreptate.
Harta Comorii: Unde crește Aurul Verde
Producția este concentrată aproape exclusiv pe coasta Mării Negre (Karadeniz), fiind împărțită în două regiuni distincte care oferă calități diferite. Dacă ești un cunoscător, trebuie să înțelegi diferența:
1. Regiunea „Veche” (Estul Mării Negre)
Aici bate inima istorică a culturii de alune. Pantele sunt extrem de abrupte, făcând mecanizarea aproape imposibilă recoltarea este o muncă manuală grea, adesea periculoasă.
- Provincii: Ordu (lider mondial la volum), Giresun, Trabzon, Rize, Artvin.
- Secretul cunoscătorului: Aici crește „Calitatea Giresun”. Aceste alune sunt considerate cele mai bune din lume sunt mai rotunde, au un conținut mai mare de grăsimi și se curăță mai ușor. Pentru acestea se plătește prețul premium.
2. Regiunea „Nouă” (Vestul Mării Negre)
În ultimele decenii, cultivarea s-a extins spre vest, unde terenul este mai plat și permite o agricultură mai eficientă.
- Provincii: Samsun, Düzce, Sakarya, Zonguldak, Kocaeli.
- Calitate: Aici vorbim de „Calitatea Levant”. Sunt alune excelente, dar cu un conținut de grăsime ușor mai scăzut decât soiul Giresun. Sunt folosite masiv în industria alimentară pentru procesare (făină, pastă, ulei).
Notă editorială: Deși există experimente de cultivare în orașe din sud-est, precum Șanlıurfa, acestea nu joacă încă un rol semnificativ pe piața mondială. Puterea rămâne ferm în mâinile regiunii Mării Negre.
Soiurile care contează: Mai mult decât o simplă nucă
Nu toate alunele sunt la fel. În Turcia există până la 18 soiuri comerciale înregistrate. Iată ce trebuie să știi pentru a nu fi păcălit la piață:
- Tombul: Regina alunelor. Coajă subțire, conținut foarte ridicat de ulei, aromă perfectă. Este standardul de aur pentru gustările premium.
- Palaz & Foșa: Medii ca mărime, adesea puțin mai plate, preferate pentru prăjire.
- Çakıldak: Un soi robust, care se adaptează bine la diferite altitudini.
- Noile hibrizi: Institutele de cercetare au dezvoltat soiuri precum Okay 28 și Giresun Melezi pentru a crește randamentul și rezistența la dăunători.
Context Istoric: O tradiție milenară
Povestea alunelor în Anatolia este veche de milenii. Sursele istorice sugerează că aceste fructe erau cultivate în regiunea Mării Negre (anticul Pont) încă din anul 1500 î. Hr. Unele tradiții locale împing originile chiar mai departe, până în 2838 î. Hr.
Cert este că de aici aluna și-a început marșul triumfal către Grecia și Italia. Astăzi, ea este un pilon cultural. Multe dintre cele mai mari companii din Turcia din sectorul alimentar își bazează succesul pe procesarea acestei resurse prețioase.
Export și Economie Mondială: Perspective pentru 2026
Datele comerciale sunt clare: Europa este cel mai flămând client. Germania și Italia (patria Ferrero) rămân cumpărătorii tradiționali. Totuși, piața se schimbă sub ochii noștri.
Tendințe actuale în export:
- China intră în joc: China a devenit unul dintre importatorii cu cea mai rapidă creștere, consumul de nuci ca gustare sănătoasă fiind în plin avânt.
- Valoare adăugată: Turcia încearcă să exporte nu doar materie primă brută, ci produse procesate (prăjite, piure sau făină) pentru a obține marje de profit mai mari.
- Intervenția statului: TMO (Oficiul Turc pentru Produse Cerealiere) intervine regulat pentru a achiziționa surplusul și a stabiliza prețurile, protejând astfel fermierii.
Ponturi de achiziție: Unde găsești cele mai bune alune?
Dacă vizitezi Turcia, vei găsi cele mai proaspete alune în bazarele locale din regiunea Mării Negre sau în lanțurile de supermarketuri mari. Când cumperi ambalat, iată un pont de aur: caută eticheta „Giresun Kalitesi” (Calitate Giresun) dacă vrei experiența gustativă supremă. Diferența față de alunele standard este sesizabilă imediat.
Aluna turcească este mai mult decât un simplu ingredient; este un motor economic și o bucată de istorie pe care o găsim în aproape orice raion de dulciuri din lume.
