Ierusalimul otoman: cercetarea mea istorică

Timp de aproape 400 de ani, între 1517 și 1917, cu o scurtă întrerupere în anii 1830, Imperiul Otoman a domnit asupra Ierusalimului, modelând orașul prin arhitectură, politici de guvernare și viața de zi cu zi.

Am încercat să-mi fac cercetările cât mai cuprinzătoare posibil, acoperind diferite aspecte ale vieții sub stăpânirea otomană.

Introducere

Ca cineva fascinat de istorie , am fost mereu intrigat de perioada otomană din Ierusalim. Sunt Abdullah, un pasionat de istoria otomană. Recent, am decis să cercetez Ierusalimul sub dominația otomană .

Studiind multe cărți și cronici interesante, am descoperit că otomanii au lăsat o moștenire incredibilă asupra Ierusalimului în timpul domniei lor de 400 de ani, din 1516-1917. Permiteți-mi să vă împărtășesc câteva momente importante ale explorărilor mele în Ierusalimul otoman.

Am încercat să răspund la următoarele întrebări în cercetarea mea:

• Cum era viața de zi cu zi în Ierusalimul otoman?
• Ce au construit otomanii în Ierusalim?
• Cum au fost drepturile non-musulmanilor sub dominația otomană?
• Care este contribuția sultanilor otomani Ierusalim ?

Și în cele din urmă mi-am imaginat viața oamenilor sub Imperiul Otoman din Ierusalim.

Servicii publice, demografie și economie în Ierusalimul otoman

Statul otoman a luat măsuri pentru modernizarea Ierusalimului în secolul al XIX-lea, gestionând în același timp influența europeană în creștere și schimbările asupra populației orașului.

Servicii Municipale

În 1863, a fost înființată Municipiul Ierusalim . S-a concentrat pe îmbunătățirea infrastructurii:

• Servicii de curatenie, canalizare, pavaj stradal si iluminat
• Proiecte de amenajare a teritoriului precum plantarea de copaci
• Deschiderea Spitalului Municipal în 1891
• Crearea unei forțe de poliție în 1886

Au fost construite și instituții culturale precum Muzeul Ierusalimului și teatrul turcesc, arab și francez.

Modificări ale populației

Populația Ierusalimului a crescut rapid în anii 1800. În 1849, erau aproximativ 11.700 de locuitori – 6.184 musulmani, 3.744 creștini și 1.790 evrei.

Până în 1870, numărul total a ajuns la 20.000 de oameni. În 1890, a depășit 40.000 , evreii devenind cel mai mare grup.

În 1900, estimările sugerează 55.000 de locuitori – 10.000 de musulmani, 10.000 de creștini și 35.000 de evrei.

Conditii economice

Ierusalimul nu era un centru comercial major, lipsit de terenuri agricole și industrie. Dar vizitele de pelerinaj au susținut comerțul și meșteșugurile.

• Industriile includeau textile, tăbăcire, producția de săpun și prelucrarea metalelor.
• Exporturile au fost în Egipt, Rodos și Dubrovnik. Importurile au venit din Egipt, Siria, Istanbul , Irak și China.
• Turismul și pelerinajul generează vânzări și cerere de suveniruri. Până în anii 1800, peste 700 de meșteri operau în piețe.
• Stipendiile „Surre” din Istanbul și Egipt au fost, de asemenea, surse cheie de venituri.

Transport

Legăturile de transport s-au îmbunătățit în anii 1800.

• Telegraful a ajuns la Ierusalim în 1865.
• Drumul Jaffa-Ierusalim a fost deschis în 1868.
• Calea ferată Jaffa-Ierusalim a început să funcționeze în 1892.

Acest lucru a stimulat turismul, comerțul și conexiunile în străinătate.

Educație și cultură

• Școlile și madrasele au scăzut pe măsură ce dotările religioase „waqf” s-au slăbit după anii 1700.
• Loji și zawiya sufi au oferit instrucție religioasă alături de madrase.
• Ca și în imperiul în general,  școlile guvernamentale și misionare moderne au proliferat după mijlocul anilor 1800.

Harta otomană pentru Ierusalim în 1861

În această imagine, puteți o hartă otomană a Ierusalimului în 1861, care arată interiorul orașului și periferia Ierusalimului.

Stăpânirea otomană la Ierusalim: 1517-1917

Ierusalimul, sub stăpânirea otomană, a cunoscut o perioadă rară de pace și liniște care a durat  mai bine de 400 de ani . Otomanii au gestionat și dezvoltat orașul în acest timp

1. Yavuz Sultan Selim (Selim I):

• 1517: Cucerirea Ierusalimului de către otomani.
• Bătălia de la Mercidabık; anexarea Damascului.
• Vizită la Masjid al-Aqsa și promisiunea de reforme economice.
• Acord cu regele Spaniei pentru a permite vizitele creștinilor la Ierusalim în schimbul unei taxe.

2. Suleiman Magnificul: 1520-1566

• Restaurarea și dezvoltarea castelului și zidurilor Ierusalimului.
• Restaurare și modificări la Masjid al-Aqsa.
• Deschiderea porților noi și reînnoirea țiglelor cupolei Silsila.
• Construcția unui tekke în numele soției sale, Hürrem Sultan.
• Asigurați drumul dintre Ierusalim și Jaffa, încredințându-l tribului Ebigavsh.

Sultan Murad IV: 1623-1640

• Perioada de atacuri din partea generalului francez Napoleon și tulburări interne de la rebeliunea lui Khedive egiptean Mehmet Pașa.
• Construcția unui castel pe drumul Ierusalim El-Khalil pentru securitatea orașului.
• Castelul includea o moschee și barăci, deservite de Dizdar și 40 de soldați.

4. Sultan Abdulmecid: 1839-1861

• A comandat și a finanțat restaurarea Moscheei Al-Aqsa.
• Creșterea populației și extinderea așezărilor din afara zidurilor Ierusalimului începând cu 1858.

5. Sultan Abdulaziz: 1861-1876

• Dezvoltarea semnificativă a Ierusalimului, inclusiv construcția de drumuri și bazaruri.
• Drumurile Ierusalimului au fost pavate cu marmură.
• A cheltuit 30.000 de aks otomani pentru decorarea și restaurarea Masjid al-Aqsa și construcția moscheii Omarî.
• 1867: Începe faza de dezvoltare remarcabilă.
• 1892: Construcția unei linii de cale ferată între Ierusalim și Jaffa.
• 1909: Construcția unei cetăți mari lângă Poarta Hebron și a unei fântâni în apropiere.

6. Sultan Abdulhamid II: 1876-1909

• Dezvoltare semnificativă a infrastructurii orașului.
• Dezvoltarea și întreținerea drumurilor orașului.
• Legătura Ierusalimului cu Mecca, Medina, Istanbul , Damasc și alte orașe prin Gara din Ierusalim.

Observatii

• Yavuz Sultan Selim a preluat controlul și a inițiat angajamente diplomatice și economice, dar a murit înainte de a-și realiza pe deplin planurile.
• Suleiman Magnificul s-a concentrat pe dezvoltarea arhitecturală și infrastructurală, câștigându-i titlul de „al doilea arhitect al Ierusalimului”.
• Sultanul Murad al IV-lea s-a confruntat cu provocări din partea amenințărilor externe și interne, dar a reușit să mențină controlul otoman asupra Ierusalimului.
• Sultan Abdülmecid a inițiat proiecte de restaurare, iar în timpul domniei sale, populația Ierusalimului sa extins dincolo de zidurile orașului.
• Sultan Abdulaziz a direcționat resurse semnificative spre dezvoltarea și înfrumusețarea orașului și a reperelor sale religioase.
• Sultanul Abdülhamid al II-lea a adus contribuții notabile la conectivitatea și infrastructura orașului.

Transformarea peisajului urban

Otomanii și-au lăsat dramatic amprenta pe peisajul Ierusalimului prin realizarea de proiecte masive de construcții.

Ziduri ce întăresc Orașul Sfânt

Cea mai monumentală construcție otomană au fost zidurile emblematice ale Ierusalimului. Suleiman Magnificul a ordonat meterezele de 5 km construite între 1536-1540, necesitând forță de muncă și resurse imense. Peste 2,5 km înconjoară Orașul Vechi, în timp ce extinderile merg spre sud și vest.

Treizeci și patru de turnuri de veghe și șapte porți punctează zidurile de culoarea nisipului, care ajung până la 12 m înălțime și 3 m grosime pe alocuri. Această fortificație a protejat Ierusalimul timp de secole.

Patronaj Arhitectural pentru Prestige

Conducătorii otomani succesivi au sponsorizat magnifice clădiri publice, religioase și caritabile, în special în primul secol al Ierusalimului sub dominația otomană.

Ei au căutat să-și stabilească legitimitatea lăsându-și amprenta prin arhitectură și servicii. Monumente de semnătură au inclus:

• Fântâna Sultanului Suleiman (1527) a furnizat apă locuitorilor din apropierea Muntelui Templului.
• Külliye of Hürrem Sultan din 1551 a oferit o moschee, madrasa, han, bucătărie publică și multe altele.
• Numeroase fântâni mai mici, apeducte, rezervoare și fântâni furnizează apă prin oraș.

Structuri civice pentru bunăstare

Pe măsură ce Ierusalimul a crescut la sfârșitul perioadei otomane, infrastructura și facilitățile au crescut:

• Consiliul Municipal înființat în 1863 a adăugat drumuri, amenajări și servicii de curățenie.
• Școlile, spitalele , poliția și stațiile de pompieri au oferit servicii publice începând cu anii 1860.
• Oficiul poștal, telegraful și telefonul au conectat Ierusalimul la nivel global după anii 1850.

Guvernarea unui Sfânt Mozaic

Otomanii au trebuit să echilibreze diverse credințe și pelerini atunci când guvernau Ierusalimul.

Drepturi și privilegii

Otomanii au organizat credințele minoritare în mei semi-autonome . Comunitățile ortodoxe, armene și evreiești și-au ales proprii lideri și au condus afacerile comunității.

Privilegiile includeau scutirea de la serviciul militar în schimbul taxelor. Restricțiile au limitat construcția de biserici și sunetul clopotelor bisericii.

Gestionarea relațiilor multi-religioase

Ocazional, au apărut tensiuni între credințe, dar incidentele au fost minimizate prin politicile otomane:

• Soldații au păzit traseele de pelerini pentru a asigura siguranța.
• Diferite grupuri creștine li s-au acordat momente de închinare separate la Biserica Sfântului Mormânt pentru a reduce conflictele.
• Autoritățile au mediat disputele la locurile sfinte, ca atunci când un firman din secolul al XVIII-lea reglementa accesul la Mormântul Fecioarei Maria.

Echilibrarea puterilor și influențelor

Consulate europene s-au deschis la Ierusalim din anii 1830, exercitând influență pentru protejații lor religioși.

Măsurile de centralizare otomană au vizat să controleze această influență străină, cum ar fi guvernarea directă a Ierusalimului de la Istanbul după 1872.

Viața de zi cu zi pentru ierusalimii otomani

Conform lecturii și cercetărilor mele, am încercat să-mi imaginez viața de zi cu zi a oamenilor care au trăit sub stăpânirea otomană în Ierusalim.

Această parte este pur fictivă și orice similitudine între ea și realitate este doar o coincidență.

Ziua lui Yusuf (musulman):

Numele meu este Yusuf. Mă trezesc înainte de răsăritul soarelui, exact când muezzinul începe apelul melodic la rugăciune din minaretul Moscheei Al-Aqsa. După ce am făcut salată și am întrerupt postul cu familia mea, îmi fac drum prin Orașul Vechi, în timp ce colegii musulmani se îndreaptă spre moschee pentru rugăciunile Fajr.

În timp ce mă îndrept spre magazinul meu, trec pe lângă un gardian otoman care patrula pe străzi. Prezența lui îi descurajează pe cei care fac probleme, permițând tuturor să-și facă treburile în pace.

La magazinul meu de textile din bazarul plin de viață, derulez mătăsuri persane colorate și bumbac egiptean. Primii mei clienți sosesc la scurt timp după – în principal femei locale care caută țesături pentru a coase haine noi, iar comercianții din alte orașe din Palestina vin să cumpere inventar.

Mai târziu, dimineața, prietenul meu și colegul meu comerciant Saleh oprește și bem cafea importată din Yemen , discutând despre comerț și alte știri.

La amiază, îmi închid magazinul și mă îndrept spre Al-Aqsa să mă rog pentru Dhuhr. După rugăciunile Asr de după-amiază, mi-am redeschis magazinul. În timp ce gestionez traficul pietonal aglomerat, mă întâlnesc cu prietenul meu creștin Elias. Este un pietrar care lucrează la renovarea Bisericii Sfântului Mormânt. În ciuda credințelor noastre diferite, suntem uniți în identitate ca supuși otomani .

Seara mă plimb acasă seara. Trec pe lângă vecina mea evreică în vârstă, Rebecca, în timp ce se grăbește să-și întâlnească familia de Shabat – ne salutăm politicos în drum spre casele noastre de cult – doi supuși otomani care trăiesc în armonie. Odată ajuns acasă, mă bucur de timpul cu familia înainte de o seară constituțională.

Ziua lui Ilie (creștină):

Sunt Elias, un creștin ortodox grec otoman. După micul dejun cu familia, merg la Biserica Sfântul Mormânt pentru a începe munca. În timp ce reparăm Mormântul lui Hristos, colegii mei meșteri și cu mine vorbim ușor în greaca noastră natală.

La amiază, rup pâinea cu ceilalți meșteri creștini. Ne reamintim unii altora să păstrăm răbdarea și devotamentul pe care munca noastră în acest loc sfânt necesită. După masă, ne întoarcem la munca noastră – dăltuirea, transportarea pietrelor și curățarea secolelor de fum de lumânare de pe pereți.

În cele din urmă, seara mă întorc pe străzile aglomerate până în cartierul meu. Aud clopotele moscheilor, bisericii și sinagogii sunând armonios la apus, în timp ce diferite credințe marchează sfârșitul zilei . Îmi amintește de diversitatea care poate înflori atunci când toleranța este susținută, așa cum a fost sub dominația otomană.

Ziua Rebecăi (evreu):

Sunt Rebecca, o mamă evreică care trăiește în Imperiul Otoman. După ce am copt pâinea challah pentru Shabat, îmi duc copiii la mikveh pentru o baie rituală, fără teama de discriminarea pe care o suferă evreii din alte locuri. Schimbăm salutări cu vecinii musulmani și creștini, supuși în egală măsură otomani în condițiile legii .

După ce mă întorc acasă, ne pregătesc cina de Shabat. În timp ce gătesc, folosesc mirodenii cumpărate de la un comerciant grec otoman care și-a putut transfera afacerea de la Istanbul la Ierusalim fără probleme. Când aprind lumânările de Sabat, spun o rugăciune suplimentară pentru sănătatea sultanului, care a extins protecția evreilor din toate domeniile sale.