De la tengrism la islam: cum au devenit turcii musulmani

Turcii nu au devenit musulmani într-o singură zi. A durat aproximativ opt secole, din secolul al VII-lea până la sfârșitul secolului al XV-lea, pe rând, popor cu popor și conducător cu conducător.

Majoritatea popoarelor turcice din stepă, întinsa pajiște a Asiei Centrale, îl cinsteau pe Tengri, cerul, ca zeu unic. Musulmanii i-au întâlnit prima dată în secolele VII–VIII. Momentele de cotitură cel mai des amintite sunt bătălia de la Talas din 751; Satuk Buğra Han, un conducător al karahanizilor, dinastie turcică din Asia Centrală; și selgiucizii, o dinastie turcică ce a întemeiat un mare stat în 1040.

Stepa, secol cu secol, o hartă în mișcare

Transoxiana (Mâverâünnehir în turcă, din arabă, cu sensul de „ținutul de dincolo de fluviu”) este ținutul dintre Amu Daria și Syr Daria, două fluvii care se varsă în Marea Aral, pe teritoriul de astăzi al Uzbekistanului, Tadjikistanului și sudului Kazahstanului. Sufiții sunt mistici musulmani; un derviș este un sufit care duce o viață simplă, iar un șeic este un maestru care îndrumă un grup de sufiți.

Credința stepei, Tengri și cerul

Înainte de islam, majoritatea popoarelor turcice din stepă își îndreptau privirea spre cer. Cerul era Tengri (scris și Tanrı), iar credința clădită în jurul lui este numită credința în zeul cerului. Cuvântul tengri este folosit din vremea hunilor răsăriteni, un popor al stepei din secolul al III-lea î.Hr., iar originea sa nu este cunoscută.

Zeu unic

Tengri este un zeu unic, creatorul. Ordinea lumii, structura societății și destinul fiecărui om depind de el.

Fără chip

Nu are chip de om sau de animal și nici o căsătorie divină cu o zeiță, ca în vechile credințe sumeriene, grecești și romane.

Pentru toți

Nu este zeul unui singur trib: inscripțiile lasă să se înțeleagă că este un zeu al tuturor.

Victorie

Conducătorii credeau că victoriile lor se datorau bunăvoinței zeului cerului.

TDV İslâm Ansiklopedisi: TANRI; TÜRK, «Türklerin İslâmiyeti kabulü»

Cel mai vechi glas

Inscripțiile de pe Orhon sunt monumente de piatră din centrul Mongoliei, lângă o albie veche a râului Orhon. Au fost ridicate pentru prințul Kül Tigin (732) și pentru fratele său, conducătorul Bilge Kağan (735), din al doilea stat Göktürk. Sunt cele mai vechi și mai frumoase exemple de proză și discurs public în limba turcă, într-o scriere veche cu 38 de litere.

Ele vorbesc despre cer și pământ împreună: üze kök teŋri asra yağız yér, „sus cerul albastru, jos pământul întunecat”. Bilge Kağan spune că a readus la viață și a hrănit un popor pe moarte „prin bunăvoința lui Tanrı”.

Credința nu se limita la zeul cerului. Mai are șase componente, fiecare legată de un loc dintr-o tabără de stepă.

Nu o singură credință, Buddha, Mani, Moise și Hristos printre turci

Nu toate popoarele turcice îl urmau pe zeul cerului înainte de islam. Mai multe au adoptat o credință a vecinilor lor.

Budism

Practicat în statul Göktürk. Unele comunități uigure erau și ele budiste: uigurii din Koço, în Turkestanul de Est, nu au renunțat la budism decât la sfârșitul secolului al XIV-lea.

Maniheism

O religie întemeiată în Iranul antic de Mani în secolul al III-lea, care nu mai are adepți. Conducătorul uigur Bögü Kağan a adoptat-o în mod formal.

Iudaism

A fost adoptat de hazari, un popor turcic din stepa de la nord de Caucaz și de Marea Caspică. În secolul al X-lea, kaganul lor era evreu și îi trata cu toleranță pe oamenii de alte credințe.

Creștinism

Adoptat de pecenegi, cumani și bulgari. Scrierile uigure cuprind lucrări creștine, iar Biserica nestoriană a adus cuvântul çalap (çelebi), unul dintre numele turcice ale lui Dumnezeu, care se mai păstrează astăzi doar în unele nume de locuri.

TDV İslâm Ansiklopedisi: UYGURLAR; TÜRK, «Türklerin İslâmiyeti kabulü»; TÜRK, «Din» · Ministerul Educației Naționale al Turciei: unitatea 6 de istorie

Primele întâlniri și Talas, secolele VII–VIII

Primii musulmani întâlniți de turci au venit din sud și din vest. Cinci etape au dus la bătălia pe care oamenii o amintesc adesea prima.

1. 642. Bătălia de la Nihavend. De pe la mijlocul secolului al VII-lea, turcii și musulmanii sunt în contact.
2. Qutayba b. Muslim. În vremea acestui comandant musulman, islamul începe să se răspândească printre turcii din Transoxiana.
3. Epoca omeiadă (661–750). Turcii încep să intre în slujba islamului. Se spune că omeiazii nu voiau ca oamenii din Khorasan și Tokharistan să devină musulmani, pentru a încasa mai multă jizya (impozitul plătit de nemusulmani); convertiții slabi și săraci erau supuși presiunilor guvernatorilor omeiazi și ale stăpânilor locali.
4. Umar b. Abd al-Aziz. Acest calif își tratează toți supușii în mod egal, iar islamul se răspândește repede printre turci, mai ales în Transoxiana. După el revine vechea politică, iar războiul dintre kaganatul Türgiş și arabi pune în pericol răspândirea.
5. Epoca abbasidă. Califul Mahdi trimite soli la conducătorii sogdieni, toharieni, din Fergana și Ushrusana, karluci și Dokuz Oghuz (uiguri) și îi invită la islam. Califul Ma’mun îi răsplătește pe cei care se convertesc, mai ales în familiile conducătoare.

TDV İslâm Ansiklopedisi: TÜRK, «Türklerin İslâmiyeti kabulü» · Ministerul Educației Naționale al Turciei: unitatea 6 de istorie

1. 748. Generalul chinez Kao Hsien-chih cucerește Tokmok, la nord de Tian Shan, și poruncește uciderea stăpânului din Tașkent.
2. Chemarea. Fiul stăpânului cere ajutorul comandantului abbasid Abu Muslim și al karlucilor.
3. Iulie 751. O armată abbasidă condusă de Ziyâd b. Sâlih îi înfruntă pe chinezi pe râul Talas, la est de actualul Evliya-Ata. Bătălia durează cinci zile.
4. Ultima zi. Karlucii, un popor turcic din regiune, vin din nord și probabil îi atacă pe chinezi din spate. Chinezii pierd.

TDV İslâm Ansiklopedisi: TALAS SAVAŞI

Makdisî și Ibn al-Athir sunt istorici musulmani medievali. Sursele chineze indică un efectiv de 30.000 de oameni pentru armata lor.

Frontiera samanidă, moschei, negustori și derviși

Samanizii au fost o dinastie musulmană care a stăpânit Transoxiana și Khorasan din 819 până în 1005, având capitala la Buhara. Armata lor era alcătuită în mare parte din turci.

În 893, conducătorul lor Ismâil b. Ahmed a pornit spre est ca să apere Transoxiana de incursiunile turcilor nemusulmani și a cucerit Talas, capitala karlucilor. O mare biserică de acolo a devenit moschee.

Samanizii au construit moschei, morminte și ribaturi (hanuri de la marginea drumurilor) la Buhara, Özkent, Tașkent, Sayram și Otrar.

Negustori

Negustorii călătoreau între orașele musulmane și orașele oguze și karluce Yenikent, Cend, Huvâre și Talas, iar turcii aflau de la ei despre islam.

Sufiți

Sufiții, mistici musulmani care duceau o viață simplă și răspândeau învățături, vorbeau cu turcii: Shaqiq al-Balkhi i-a ajutat să aleagă islamul, iar Ibrahim b. Adham a lucrat la răspândirea lui printre ei.

Nou-veniți

Samanizii acordau o atenție deosebită migranților din Transoxiana și îi așezau în orașe nou-întemeiate.

Începutul sec. X

La Sütkent trăiau mulți turci musulmani, iar aproximativ 1.000 de corturi de oguzi și karluci din apropiere de Fârâb și Tașkent erau musulmane.

TDV İslâm Ansiklopedisi: SÂMÂNÎLER; TÜRK, «Türklerin İslâmiyeti kabulü»; OĞUZLAR

Karahanizii, Satuk Buğra Han și în jurul anului 960

Cine

O dinastie turcică ce a stăpânit Asia Centrală din 840 până în 1212, numită primul stat turcic musulman din Asia Centrală. Un han este un conducător turcic.

Unde

Balasagun, în valea Ciu (Kârgâzstanul de astăzi), era capitala; Kașgar, în Turkestanul de Est, era un alt centru.

Divizat

În 1042, statul s-a împărțit într-o parte estică și una vestică. Cea estică a luat sfârșit în 1211, cea vestică în 1212.

TDV İslâm Ansiklopedisi: KARAHANLILAR; BALASAGUN · Ministerul Educației Naționale al Turciei: unitatea 6 de istorie

Satuk Buğra Han a fost primul han karahanid care a devenit musulman.

1. Un refugiat. Un prinț samanid, Ebû Nasr b. Mansûr, fuge la Kașgar în urma unei certe cu fratele său. Conducătorul karahanid Oğulçak îl primește și îi dă provincia Artuç, unde acesta construiește o moschee.
2. O vizită. Satuk, nepotul lui Oğulçak, merge la Artuç. Sub influența prințului și a cărturarului și sufitului Ebü’l-Hasan el-Kelemâtî, devine musulman împreună cu adepții săi.
3. Un nume nou. Ia numele Abdülkerim, cucerește Kașgar și Atbaşı, construiește o moschee la Artuç și lucrează la răspândirea islamului în ținuturile karahanide vestice.
4. Prieteni. După convertirea sa, luptele dintre samanizi și karahanizi fac loc prieteniei și cooperării.
5. 955. Moare și este înmormântat la Artuç. Mormântul său este vizitat și astăzi.

TDV İslâm Ansiklopedisi: SATUK BUĞRA HAN; TÜRK, «Türklerin İslâmiyeti kabulü»; KARAHANLILAR

Valea Ciu

Balasagun se afla în bazinul Ciu, dar locul exact al orașului nu a fost stabilit; potrivit unei opinii, se afla la ruinele de la Ak-Peşin. Turnul Burana și pietrele sculptate din aceste fotografii se află în aceeași vale.

Lupta dintre credințe nu a fost unilaterală. Satuk Buğra Han s-a luptat mult timp cu turcii nemusulmani; în 942, aceștia au cucerit Balasagun, iar el l-a recucerit.

1. Circa 960. Cronicarii musulmani estimează numărul turcilor care au devenit musulmani în 960 (349 în calendarul musulman) la 200.000 de corturi: Yağma, karluci, Çiğil, Tohsı și alte popoare aflate sub stăpânire karahanidă. Este o cifră de cronicar, nu o numărătoare.
2. 1043–44. Un grup turcic de 10.000 de corturi, aproximativ 50.000–60.000 de oameni, din apropiere de Balasagun și Kașgar devine musulman sub Arslan Han Süleyman. După aceasta, marea majoritate a turcilor sunt musulmani.
3. Litere. Limba turcică a karahanizilor adoptă scrierea arabă, cuvintele islamice arabe și persane le înlocuiesc pe cele budiste, iar Coranul este tradus în limba turcică.
4. 1069–70. Yusuf Has Hâcib din Balasagun prezintă Kutadgu Bilig, „știința de a deveni fericit”, conducătorului karahanid Tavgaç Uluğ Buğra Han: 6.645 de distihuri care expun o filozofie de viață pentru om, societate și stat.

TDV İslâm Ansiklopedisi: TÜRK, «Türklerin İslâmiyeti kabulü»; KARAHANLILAR; KUTADGU BİLİG

Oguzii și selgiucizii, un popor în mișcare

Oguzii erau un mare popor turcic. La începutul secolului al X-lea erau încă legați de vechea credință; lumea musulmană știa că ei credeau într-un zeu pe care îl numeau Tanrı (și Uluğ sau Bayat). Conducătorul lor era numit yabgu, iar Statul Iabgu al Oguzilor era puternic în prima jumătate a secolului al X-lea. Selgiucizii își trag numele de la unul dintre comandanții lor.

1. Selçuk Bey. Un comandant oguz (subaşı) din clanul Kınık.
2. Mutarea. După o ceartă cu iabgu, pleacă din centrul de iarnă al oguzilor, Yenikent, cu 100 de călăreți și se mută la Cend, un oraș de pe cursul inferior al fluviului Syr Daria, la granița dintre ținuturile turcice nemusulmane și cele musulmane.
3. Alegerea. Le spune oamenilor săi că, dacă nu adoptă credința și obiceiurile celor alături de care trebuie să trăiască, vor rămâne o mică comunitate izolată și anunță că a hotărât să devină musulman.
4. Învățătorii. Le cere conducătorilor din Zendek, în Horezm, și din Buhara să trimită oameni care să îi învețe pe adepții săi Coranul și islamul.
5. Cend. Islamul se răspândește repede printre oguzii săi, iar Cend devine centrul căpeteniilor selgiucide.

TDV İslâm Ansiklopedisi: SELÇUK BEY; TÜRK, «Türklerin İslâmiyeti kabulü»

1002

Iabgu al oguzilor, aliat cu conducătorul samanid Ismâil b. Nûh, devine musulman (392 în calendarul musulman).

Türkmen

Musulmanii din Transoxiana îi numesc Türkmen pe oguzii care au devenit musulmani. Oguzii înșiși nu au preluat numele multă vreme, iar din secolul al XIII-lea acesta a înlocuit numele Oğuz. Două opinii privind originea cuvântului coexistă: „asemănător turcilor” și „turc al credinței” (Türkü’l-îmân).

1040

La Dandanakan, un oraș comercial între Sarakhs și Merv, în Turkmenistanul de astăzi, selgiucizii conduși de Tuğrul și Çağrı înving în luptă deschisă armata gaznavizilor, o altă dinastie turcică musulmană. Statul Marilor Selgiucizi datează de la această victorie. Orașul a fost ulterior îngropat în nisip.

Masa

Până atunci, majoritatea oguzilor deveniseră musulmani. Pe măsură ce se stabileau în așezări, renunțau în general la carnea de cal.

TDV İslâm Ansiklopedisi: OĞUZLAR; TÜRKMENLER; DANDANAKAN SAVAŞI; SELÇUKLULAR

Cum s-a întâmplat, motivele

Cărturarii au formulat opinii diferite despre cum au devenit turcii musulmani. Istoricul Abdülkerim Özaydın concluzionează că turcii au adoptat islamul din proprie voință, nu sub amenințarea sabiei, sub influența mai multor factori care se întrepătrund.

Comerț și vecini

Negustori musulmani, derviși și șeici veneau în orașele oguze, iar pacea de după Talas le-a permis turcilor și musulmanilor să se cunoască.

Învățători

Cărturarii și sufiții vorbeau cu turcii și îi sfătuiau; mai târziu, calea Yesevî a dus islamul mai departe în Asia Centrală.

Liderii întâi

Când un kagan sau un comandant devenea musulman, poporul îi urma exemplul.

Tratament egal

Califii abbasizi îi tratau pe convertiți ca egali și îi răsplăteau, pe când omeiazii nu făcuseră întotdeauna acest lucru.

Asemănări

Turcii credeau deja într-un singur zeu al cerului. Un istoric siriac din secolul al XII-lea, Mihail Sirianul, a scris că „neamul turc credea într-un singur Dumnezeu, iar credința arabilor într-un singur Allah a fost motivul pentru care au acceptat islamul”.

O altă cale

Un cărturar, Abdülkadir İnan, spune că turcii au luptat împotriva invaziei arabe, nu a islamului, și au devenit musulmani când luptele s-au încheiat.

TDV İslâm Ansiklopedisi: TÜRK, «Türklerin İslâmiyeti kabulü»; OĞUZLAR · Ministerul Educației Naționale al Turciei: unitatea 6 de istorie

Ce s-a păstrat, șapte scânduri ale punții

Vechea credință nu a dispărut fără urmă. Unele cuvinte, titluri și obiceiuri au trecut mai departe, unele și-au schimbat sensul, iar altele au fost abandonate. Șapte dintre ele sunt scânduri ale acestei punți.

O hartă a lumii turcice

Kâşgarlı Mahmud, un cărturar din ținuturile karahanide, a scris primul dicționar al limbilor turcice, Dîvânü lugāti’t-Türk, în 1072–74 și l-a prezentat califului la Bagdad în 1077. Acesta conține prima hartă cunoscută a lumii turcice, cu Balasagun în centru.

Se cunoaște un singur exemplar al cărții. A fost copiat la 01.07.1266 și se află astăzi într-o bibliotecă din Istanbul; a fost găsit în anii de după 1908.

Ultimii care trec la islam, și învățătorul Turkestanului

Stepa kipciacă

Kipciacii trăiau în pajiștile de la nord de Marea Aral și Marea Caspică. Islamul s-a răspândit lent printre ei, până în secolul al XIV-lea.

Turkestanul de Est

Uigurii au fost ultimii. Conducătorul ciagataid Tarmaşirin a devenit musulman în 1326 și a luat numele Alâeddin, iar islamul a început să se răspândească în ținutul uigurilor. Uigurii din Koço nu au renunțat la budism decât la sfârșitul secolului al XIV-lea, iar până la sfârșitul secolului al XV-lea toți uigurii erau musulmani.

Derviș

Un sufit, un mistic musulman, care duce o viață simplă și își dedică timp rugăciunii.

Șeic

Un maestru care îndrumă un grup de derviși.

TDV İslâm Ansiklopedisi: TÜRK, «Türklerin İslâmiyeti kabulü»; UYGURLAR

Ahmed Yesevî

Ahmed Yesevî, care a murit în 1166, a fost unul dintre cei mai importanți șeici pentru turci. S-a născut la Sayram sau la Yesi (astăzi Turkestan, în Kazahstan) și este numit pîr-i Türkistan, bătrânul Turkestanului. A scris hikmet, „înțelepciune”, scurte poeme în turcă despre viața religioasă și morală, iar ordinul Yeseviyye s-a dezvoltat din rândul discipolilor săi.

Din porunca lui Timur, vechiul complex de la Yesi a fost reconstruit la scară monumentală, începând din 1396. Yesi și provincia sa au luat numele Turkestan. Mai multe pe acest site: 12 locuri de vizitat în Kazahstan.

Răspunsuri scurte, și sursele