Oțelul din Turcia: Ghid de Import, Producători și Prețuri (Ediția 2026)

Turcia a încetat de mult să mai fie doar un furnizor de rezervă a devenit, practic, „turnătoria strategică” a Europei, chiar la granița noastră. În timp ce lanțurile globale de aprovizionare scârțâie, Turcia s-a poziționat ca un partener indispensabil pentru industria europeană, cu o creștere a exporturilor de 5,5% în primele 11 luni din 2025. Pentru importatorii din România, oportunitatea este uriașă, dar există o capcană majoră: necunoașterea cotelor vamale și a standardelor de calitate poate transforma o afacere profitabilă într-un eșec costisitor.

Acest material nu este o simplă înșiruire de date statistice. Vom analiza de ce oțelul turcesc poate fi asul din mânecă pentru bilanțul tău de carbon, care producători livrează constant calitate și, cel mai important, cum să navighezi procesul de import fără a te lovi de taxele punitive ale UE.

Boom-ul oțelului turcesc: De ce acum?

Cifrele spun o poveste clară: producția de oțel a Turciei a înregistrat o creștere de 1% în primele 9 luni din 2025, reflectând o consolidare a pieței. Cel mai mare producător, Tosyalı Holding, a raportat un volum impresionant de 9,12 milioane de tone de oțel lichid în 2024, confirmând capacitatea robustă a sectorului.

De ce contează asta pentru tine, ca importator sau constructor?

• Proximitatea înseamnă bani: Exporturile totale de oțel au crescut cu 5,5% în perioada ianuarie-noiembrie 2025. Motivul este simplu: rutele scurte de transport bat oricând costurile și timpii de livrare din Orientul Îndepărtat. Pentru România, transportul maritim prin Marea Neagră este un avantaj logistic major. Dacă te interesează logistica maritimă, am detaliat importanța hub-urilor în articolul despre porturile comerciale din Turcia.
• Avantajul „Green Steel” (Oțel Verde): Aici se află adevăratul secret. Spre deosebire de Germania sau China, care încă se bazează masiv pe furnale înalte consumatoare de cărbune, Turcia folosește preponderent Cuptoare cu Arc Electric (EAF). În prezent, există 27 de unități EAF și doar 3 furnale clasice. Traducere: oțelul turcesc are adesea o amprentă de carbon mult mai mică un avantaj competitiv masiv în contextul „Green Deal” european și al proiectelor care necesită certificări de sustenabilitate.

Sfat de practician: Dacă firma ta trebuie să raporteze conformitatea ESG (Mediu, Social, Guvernanță), cereți explicit certificatele pentru oțel EAF. Acest detaliu tehnic vă poate îmbunătăți semnificativ scorul de sustenabilitate.

Unde ajunge tot acest oțel?

Datorită strategiilor agresive de marketing și a producției flexibile, companiile turcești exportă global. Uniunea Europeană a fost în 2024, de departe, cea mai importantă piață (cca. 5,9 milioane de tone), urmată de alte țări europene și Orientul Mijlociu. Este fascinantă schimbarea de direcție: în timp ce exporturile către America de Nord au scăzut din cauza taxelor protecționiste, comerțul cu Italia și România este în plină expansiune, alimentat de proiectele de infrastructură.

Totuși, nu e totul roz. Turcia însăși se luptă cu un val de importuri ieftine, în special din China. Acest lucru pune presiune pe prețurile interne, ceea ce pentru tine, în calitate de cumpărător, poate reprezenta o oportunitate de negociere a unor condiții mai bune.

Ghid Practic: Capcanele importului de oțel din Turcia

Procesul de import pare simplu la prima vedere, datorită Uniunii Vamale dintre Turcia și UE. Dar atenție: oțelul este adesea o excepție dureroasă. Iată foaia de parcurs pentru a evita greșelile costisitoare:

1. Capcana „Safeguard” (Măsuri de Salvgardare): Acesta este punctul critic. UE are contingente (cote) stricte pentru importurile de oțel. În momentul în care cota pentru oțelul turcesc s-a epuizat, se aplică automat o taxă vamală de 25%. Verificați întotdeauna stadiul cotei UE înainte de a semna contractul! O greșeală aici poate șterge orice profit.
2. Certificate & Norme: Nu vă bazați pe promisiuni verbale. Insistați pe Declarații de Performanță (DoP) și conformitate cu normele europene (ex. SR EN). Producătorii turci sunt, de regulă, foarte bine puși la punct, dar controlul este sfânt. Este similar cu importul de mobilă din Turcia, unde standardele de calitate trebuie verificate riguros înainte de încărcare.
3. Logistică & Transport: Folosiți avantajul geografic. Oțelul poate ajunge în portul Constanța sau, terestru, în depozitele din România în doar câteva zile.

Cerințe de bază pentru importator:

• Cod EORI valid și firmă înregistrată în scopuri de TVA.
• Colaborarea cu un comisionar vamal experimentat (evitați „bricolajul” în vamă).
• Confirmare bancară pentru plățile externe.

Jucătorii Grei: Top producători de oțel din Turcia

Industria siderurgică turcă este aproape complet privatizată și extrem de modernă. Aceștia sunt giganții pe care trebuie să îi cunoașteți:

• Erdemir (Ereğli Demir ve Çelik Fabrikaları): Unul dintre cei mai mari producători de oțel plat din lume.
• İsdemir (Iskenderun Iron and Steel): Parte a grupului OYAK, specializat atât pe oțel lung cât și plat. Acesta furnizează materie primă vitală și pentru industria auto locală, inclusiv pentru giganți precum Hyundai Turcia.
• İçdaş: Un colos în sectorul energetic și al oțelului, cu propriul port, ceea ce facilitează enorm logistica.
• Çolakoğlu Metalurji: Pionieri în tehnologia cuptoarelor electrice (EAF).
• Tosçelik: Foarte puternici pe segmentul de profile și țevi (parte a Tosyalı Holding, cel mai mare producător din Turcia cu 9,12 milioane tone oțel lichid în 2024).
• Kardemir: Producătorul de tradiție din Karabük, specializat pe șine de cale ferată și profile grele industriale.

Aceste companii investesc masiv în tehnologie pentru a rămâne competitive, multe dintre ele având divizii care deservesc sectoare industriale complexe.

Prețurile oțelului în Turcia: Ce trebuie să știi

„Cât costă tona?” este întrebarea greșită. Întrebarea corectă este: „Cât de volatilă este piața azi?”

La începutul lunii ianuarie 2026, referințele de preț indicau 559 USD/tonă (EXW) pentru oțelul beton și 557,5 USD/tonă (EXW) pentru rulourile laminate la cald (HRC). Prețurile la poarta fabricii se schimbă însă frecvent, fiind dictate de prețul fierului vechi (deoarece instalațiile EAF topesc fier vechi) și de costurile energiei. Cum Turcia importă energie, fluctuațiile globale ale gazului și electricității se reflectă direct în prețul barei de oțel. Cu toate acestea, oțelul turcesc rămâne adesea mai competitiv decât cel vest-european, la o calitate comparabilă.

Pentru prețuri spot actualizate, există portaluri specializate precum Demir Fiyatları (în limba turcă), care oferă un reper solid pentru negocieri.

În culise: De la minereu la tablă

Pentru cei pasionați de tehnică: Cum funcționează magia în halele turcești? Procesul este un ceas elvețian (sau mai degrabă, turcesc):

1. Manipularea materiei prime: Minereul de fier, cărbunele sau (mult mai frecvent) fierul vechi ajung în uzine.
2. Topirea: În furnalele clasice (la Erdemir/Isdemir/Kardemir) minereul devine fontă lichidă. În cele 27 de cuptoare cu arc electric (EAF), fierul vechi este topit cu ajutorul unor descărcări electrice masive aceasta este calea reciclării eficiente.
3. Rafinarea: Oțelul lichid este curățat de sulf și aliat pentru a obține proprietățile dorite.
4. Turnarea & Laminarea: Oțelul este turnat în forme (turnare continuă) și apoi transformat în laminoare în rulouri (coils) sau table.

Fie că este vorba de structura de rezistență a unui zgârie-nori din București sau de componente industriale de precizie, oțelul produs aici reprezintă coloana vertebrală a economiei de export a Turciei.