Istoria Eskişehir: Cum a Renașcut din Cenușă „Veneția” Anatoliei (Ghid 2026)

Eskişehir este un paradox. Cine se plimbă astăzi pe străzile pline de viață de-a lungul râului Porsuk ar putea jura că se află într-un oraș european, un fel de „Veneție” a Anatoliei, plină de cafenele și studenți. Totuși, numele său trădează adevărata moștenire: „Orașul Vechi” (Eski-Șehir). Această discrepanță între energia tânără și istoria milenară nu este o coincidență, ci rezultatul unei povești de supraviețuire de peste 4.000 de ani, la una dintre cele mai importante răscruci de drumuri din Turcia.

Istoria orașului Eskişehir nu este doar o listă plictisitoare de date și domnitori. Este povestea unei așezări care a ars și a fost reconstruită de nenumărate ori de la frigieni la otomani și până la Republica modernă refuzând să dispară de pe hartă.

Rădăcinile antice: Dorylaeum (Înainte de Hristos)

Mult înainte să se numească Eskişehir, acest loc era cunoscut sub numele de Dorylaeum. Istoricii datează primele așezări umane în regiune acum aproximativ 4.000 de ani, dar prima structură urbană semnificativă s-a format sub frigieni în secolul al VIII-lea î. Hr. (cca. 700 î. Hr.).

Locația strategică a fost decisivă încă de atunci. Orașul se afla pe rute comerciale vitale și era faimos pentru izvoarele sale termale un magnet pentru călătorii antici. Descoperirile arheologice din regiunea Şarhöyük dovedesc că și hitiții au fost prezenți aici încă din 1460 î. Hr. Dorylaeum nu era un sat liniștit, ci un centru comercial vibrant, folosit ulterior de romani și bizantini ca bază militară și logistică esențială.

Sultanönü: Trecerea sub stăpânirea turcă

Odată cu sosirea selgiucizilor la sfârșitul secolului al XI-lea (cca. 1074 d.Hr.), destinul regiunii s-a schimbat dramatic. Orașul a devenit cunoscut sub numele de Sultanönü și s-a transformat dintr-un simplu punct pe hartă într-un creuzet cultural.

În această perioadă s-a conturat identitatea spirituală a zonei. Celebrul poet popular Yunus Emre, al cărui mormânt se află în apropiere, la Mihalıçcık, a modelat aici limba și mistica turcă. Versurile sale despre umanism și iubire divină rămân și astăzi un pilon central al culturii anatoliene, rezonând peste secole.

Leagănul Imperiului Otoman

Un fapt adesea trecut cu vederea este rolul cheie pe care Eskişehir l-a jucat în fondarea Imperiului Otoman. În anul 1288, Osman Gazi, fondatorul dinastiei, a cucerit fortăreața bizantină Karacahisar, situată la sud-vest de orașul de astăzi. Aceasta a fost una dintre primele victorii militare majore ale tinerilor otomani, consolidându-le puterea în Anatolia.

Este fascinant contrastul istoric: în timp ce Osman Gazi punea aici bazele unui imperiu mondial care avea să se extindă pe trei continente un imperiu al cărui ultim act avea să fie jucat secole mai târziu de Sultanul Vahdettin în exil Eskişehir a rămas mult timp un oraș de provincie liniștit. Abia în secolul al XIX-lea, o revoluție tehnică avea să-i schimbe soarta.

Momentul de cotitură: Calea ferată și modernizarea

Nașterea propriu-zisă a Eskişehir-ului modern nu a avut loc pe câmpul de luptă, ci pe șine. La sfârșitul secolului al XIX-lea, orașul a devenit un nod central al Căii Ferate Anatoliene (parte a faimosului proiect Berlin-Bagdad). Această infrastructură a transformat o așezare agrară într-o inimă logistică a imperiului.

Deschiderea marilor ateliere de reparații (astăzi uzinele Tülomsaş) a atras industrie, comerț și imigranți. Dacă sunteți interesați de cariere tehnice, este bine de știut că tradiția industrială începută atunci face ca și astăzi să fie o destinație de top pentru un inginer în Turcia. După Războiul Ruso-Turc (1877-1878), valuri de refugiați din Balcani și Caucaz s-au stabilit aici, conferind orașului structura demografică cosmopolită și diversă pe care o vedem azi.

Distrugere și Renaștere: Războiul de Independență

Războiul de Independență al Turciei (1919-1923) marchează cel mai întunecat capitol din istoria orașului, dar și momentul său de eroism suprem. Datorită poziției sale strategice feroviare, Eskişehir a fost disputat cu înverșunare. În iulie 1921, orașul a căzut sub ocupație greacă.

Eliberarea a venit pe 2 septembrie 1922, sub comanda lui Mustafa Kemal Atatürk, dar prețul plătit a fost uriaș. În retragere, forțele de ocupație au lăsat în urmă un peisaj apocaliptic: mii de clădiri au fost incendiate, iar infrastructura a fost distrusă. Rapoartele istorice vorbesc despre peste 10.000 de case distruse. Vechiul oraș a trebuit să fie reconstruit aproape de la zero, renăscând literalmente din propria cenușă.

Eskişehir în Republică: Orașul Studenților

Odată cu proclamarea Republicii în 1923, Eskişehir a devenit oficial provincie și a început ascensiunea către statutul de metropolă modernă. Orașul și-a valorificat moștenirea industrială și poziția centrală pentru a se reinventa. Astăzi, este cunoscut în primul rând ca un vibrant centru universitar.

Cu Universitatea Anadolu și Universitatea Osmangazi, orașul găzduiește sute de mii de tineri, ceea ce îi conferă o atmosferă liberală, unică în Anatolia. Este extrem de accesibil pentru vizitatori și studenți deopotrivă rețeaua de transport este excelentă, iar autobuzele în Turcia oferă legături rapide și ieftine din orice colț al țării.

Pe lângă educație, orașul este faimos pentru meșteșugurile sale, în special pentru spuma de mare (Lületaşı), un mineral alb, poros, care este extras aici de secole și transformat în pipe și bijuterii de o finețe rară. Eskişehir a demonstrat că istoria nu trăiește doar în muzee. De la ruinele frigiene și câmpurile de luptă ale Războiului de Independență, până la trenurile de mare viteză de astăzi, orașul este o dovadă vie a rezilienței anatoliene.