Drapelul Turciei: Istorie, Semnificație și Lege (Ghid 2026)

Drapelul Turciei este simbolul oficial al Republicii Turcia și reprezintă o emblemă fundamentală a unității naționale. Designul său inconfundabil constă dintr-un fundal roșu pe care sunt plasate o semilună și o stea în cinci colțuri, ambele de culoare albă.

În cultura locală, drapelul este adesea numit Albayrak (Steagul Roșu) sau Ay Yıldız (Luna și Steaua). De asemenea, este menționat cu reverență ca Alsancak (Stindardul Roșu) în Imnul Național al Turciei, İstiklal Marşı.

Istoria steagului turcesc

Designul actual al drapelului este o moștenire directă a Imperiului Otoman. Forma sa a fost standardizată în 1844, în timpul perioadei de reforme Tanzimat sub domnia sultanului Abdülmecid I. Deși simbolurile semilunei și stelei au fost folosite mult mai devreme, standardizarea stelei cu cinci colțuri (în loc de opt) a avut loc în această perioadă.

Pentru mai multe detalii despre contextul istoric al perioadei, puteți citi despre Ierusalimul otoman și influența imperiului în regiune. După fondarea Republicii Turcia în 1923 de către Mustafa Kemal Atatürk, noul stat a decis să păstreze ultimul steag al Imperiului Otoman, transformându-l într-un simbol al continuității și independenței naționale.

Legenda visului lui Osman Gazi

Originile simbolice ale semilunei și stelei sunt adesea asociate cu mitul fondator al Imperiului Otoman. Legenda spune că Osman Gazi, întemeietorul dinastiei, a avut un vis în timp ce era oaspete în casa Șeicului Edebali.

În vis, Osman a văzut o lună (semilună) ridicându-se din pieptul șeicului și coborând apoi în propriul său piept. Când luna a devenit plină, din ombilicul său a răsărit un copac falnic (adesea descris ca un platan) care a crescut până a umbrit întregul univers. Umbra sa acoperea munți, iar de la rădăcinile sale izvorau râuri precum Nilul, Tigrul, Eufratul și Dunărea. Frunzele copacului s-au transformat în săbii care indicau spre Constantinopol (Istanbul), prevestind cucerirea orașului.

Deși unii asociază aceste simboluri cu luna sfântă a Ramadanului și cu Islamul în general, istoricii notează că semiluna era un simbol antic folosit în Anatolia și Bizanț chiar înainte de perioada otomană.

Legea drapelului turc

Specificațiile exacte ale drapelului au fost stabilite legal pentru prima dată în perioada republicană prin Legea Drapelului Turc nr. 2994 din 29 mai 1936. Ulterior, aceasta a fost actualizată prin Legea nr. 2893 din 1983, care este în vigoare și astăzi.

Scopul principal al legii este de a proteja demnitatea simbolului național. Este ilegal ca steagul turcesc să fie utilizat dacă este rupt, descusut, murdar, decolorat, șifonat sau în orice stare care i-ar putea afecta valoarea morală.

Restricții importante:

• • Nu poate fi folosit ca față de masă sau draperie, cu excepția ceremoniilor oficiale specifice.

• • Nu poate fi așezat în locuri unde se șade sau se calcă.

• • Nu poate fi purtat ca haină sau uniformă (cu excepția uniformelor militare oficiale).

Dimensiunile și proporțiile oficiale

Drapelul are o proporție de 2:3 (lățime la lungime). Legea specifică măsurători geometrice precise pentru construirea steagului. De exemplu, distanța dintre marginea stângă a cercului interior al semilunii și linia verticală imaginară care unește cele două vârfuri ale acesteia este definită matematic ca 279/800 G (unde G este lățimea steagului).

Aceste proporții stricte asigură că, indiferent de mărime – de la un mic suvenir la un steag imens pe o clădire – simbolul arată întotdeauna identic.

Utilizările steagului turcesc

Steagul este omniprezent în viața de zi cu zi din Turcia, fiind arborat cu mândrie pe instituții publice, școli și locuințe private. Este vizibil în mod special în timpul sărbătorilor legale și naționale, cum ar fi Ziua Republicii (29 octombrie) sau Ziua Victoriei (30 august).

De asemenea, drapelul joacă un rol solemn în ceremoniile funerare ale martirilor (șehit) și ale personalităților de stat, fiind așezat pe sicriu ca semn suprem de onoare. Această tradiție subliniază respectul profund pe care poporul turc îl poartă acestui simbol, considerat sacru datorită istoriei și sacrificiilor pe care le reprezintă.

În perioadele de comemorare, veți vedea steagul arborat în bernă, de exemplu pe 10 noiembrie, ziua morții lui Atatürk. Importanța sa este reflectată și în literatură, scriitori precum Halide Edip Adıvar evocând adesea spiritul național în operele lor despre Războiul de Independență.

Imagini cu steagul Turciei